Esti invitat la o nunta? Ce trebuie sa faci

In ultima vreme, o invitatie la nunta a inceput sa fie considerata un stres enorm, urmat de incercarea de a scapa cat mai rapid de aceasta greutate aparuta brusc pe umerii cuiva. In loc sa fie un prilej de bucurie a devenit unul de necaz, cei mai multi considerand ca incepe maratonul cheltuielilor imense. Imbracamintea, incaltamintea, accesoriile, banii de dar sunt doar cateva dintre problemele cu care se confrunta romanul in aceste zile.

nunta

O nunta insa trebuie sa fie prilej de bucurie, de distractie, un moment de impartasire a fericirii, iar invitatii sa se simta bine si nu obligati sa pozeze de conveniente sociale. In plus, toata lumea are in sifonier un costum, o camasa, o rochita clasica neagra, asa ca acest motiv nu poate fi deloc unul plauzibil pentru a refuza invitatia. Nici banii nu sunt pentru ca invitatul isi poate inchipui ca a iesit duminica la mall pentru a face shopping (cu siguranta cheltuie mai mult decat ar da cadou mirilor).

Iata care sunt pasii de urmat pentru a fi un invitat perfect:

  1. Imbracamintea va fi una in conformitate cu ceea ce spune dress code-ul referitor la un astfel de eveniment. Evident ca pentru o invitata este interzis sa se imbrace intr-o rochie de culoare alba (mireasa este singura care va avea privilegiul acesta), iar pentru un barbat ar fi hilar sa vina in blugi si tricou (doar daca tematica nuntii va fi una sportiva sau lejera, special mentionata pe invitatia de nunta);
  2. Incaltamintea nu poate fi decat comoda pentru ca toata lumea la o nunta merge mult, danseaza, iar dupa cateva ore picioarele obosesc si dor, ceea ce influenteaza starea sufleteasca si cheful persoanei in cauza. Sandalele sunt cele mai potrivite tipuri de incaltaminte pentru orice nunta – gasesti brandul Steve Madden in Romania pe Collectiveonline.com -, confortabile, elegante si extrem de rafinate;
  3. Coafura, manichiura si tratamentele cosmetice sunt cateva dintre atuurile de care nici o persoana nu trebuie sa se lipseasca deoarece ele o pun in evidenta si ii vor oferi un look fabulos. O coafura moderna, intr-un stil tineresc, chic, o culoarea vesela a manichiurii si o piele stralucitoare sunt cateva dintre elementele ce nu trebuie sa-i lipseasca niciunei invitate;
  4. Sa aleaga partenerul/partenera in asa fel incat sa se simta foarte bine pe parcursul intregului eveniment (ar fi destul de neplacut sa fie acompaniat de cineva care i-ar strica buna dispozitie). Insa daca pe invitatie e trecut doar numele sau, atunci va trebui sa mearga singur sau sa anunte ca vine insotit pentru a nu se trezi la petrecere ca insotitorul/insotitoarea nu are propriul loc rochia de mireasa
  5. Sa nu intarzie si sa ajunga cu circa 15 minute mai inainte in sala. Intreruperea ceremoniei civile sau religioase nu trebuie sa aiba loc din cauza unui invitat mai aerian, care uita ora de incepere a evenimentului;
  6. Sa dea curs invitatiei de nunta si sa-si anunte participarea. Este obligatorie confirmarea din timp pentru ca pe invitatie , care poate fi achizitionata usor de la MANDiva, este specificata o anumita data pana la care invitatul trebuie sa faca acest lucru. In functie de numarul de invitati care isi confirma prezenta la nunta, mirii vor reusi sa stabileasca bugetul pe care o sa-l aloce petrecerii;
    1. Sa adopte o atitudine cuviincioasa, respectuoasa si sa consume cu moderatie alcool, deoarece nimanui nu-i place sa aiba un invitat beat care se va face de ras.

    Un invitat perfect este acea persoana care se bucura pentru fericirea viitorilor miri, care emana energie pozitiva si care abia asteapta sa participe la acest eveniment important.

Impasul – Luptăm sau renunțăm?

Sunt victorii care duc la un impas, tot aşa cum sunt înfrângeri care deschid căi noi.

Titlul acestui articol mi-a venit în minte aseară, când coloram o planșă la care m-am chinuit ore bune. Mulți dintre cei care colorează spun că mintea lor e focusată doar pe nuanțe, combinații de culori, umbre și contururi.

Eu nu mă pot concentra doar asupra unui lucru. Defect cu care m-am născut. Fac un lucru anume dar mă mai gândesc la altele 7 în același timp. Sau fac mai multe lucruri deodată. Mă plictisește aceeași activitate pe termen prea lung.

Sunt situații în care oamenii se află într-un impas. Un nor mare și greu se abate asupra minții și sufletului unui om. Mintea lucrează, inima simte. Ne lăsăm conduși de ceea ce gândim sau de ceea ce simțim? Anii ăștia m-au învățat că fiecare problemă are o rezolvare. Trebuie doar să o cauți și să îți dorești să o aplici.

Nu vei izbuti să depăşeşti obstacolele şi să ieşi din impas decât atunci când vei înţelege că potenţialul tău este nelimitat şi când vei fi capabil să-ţi dai seama că şansele şi ocaziile favorabile se află la îndemâna ta, ba mai mult: că ai dreptul la ele.

În oricât de grele situații m-am aflat, nu am renunțat niciodată. Renunțarea mi-ar fi lăsat un gust amar și m-ar fi încercat un sentiment de neputință. Probabil aș fi simțit că sunt lașă tocmai când știam și simțeam că sunt o femeie puternică. Nu că m-aș lăuda în vreun fel, dar viața a măturat cu mine de câteva ori și m-a cam silit să devin puternică. Fiecare experiență m-a întărit.

Cel care îi controlează pe mulţi alţii poate fi puternic, dar cel care este mereu stăpân pe el însuşi este şi mai puternic.

Femeia însărcinată

Nu am mai scris de foarte mult timp aici. Au trecut câteva luni. Nu am mai scris nu pentru că nu am mai avut timp sau pentru că am uitat de acest blog, ci pentru că nu am mai putut. N-au mai curs cuvintele. M-am gândit să mă reapuc de scris, totuși, pentru că întotdeauna scrisul mi-a făcut bine. Iar acum trec printr-o perioadă nu tocmai favorabilă.

Mă gândeam ieri la alegeri. La greșeli. La naivitate. La cum oamenii speră, își doresc, își fac proiecții, au vise, idealuri. Și cât de ușor se pot dărâma. Toate. Într-o secundă.

Mai am o lună și o săptămână până nasc. Abia aștept să fac cunoștință cu fetița mea. Să o țin în brațe. Și Eva își așteaptă nerăbdătoare surioara, deși mai are accese de gelozie, dar încerc să discut constant cu ea și să o fac să înțeleagă faptul că această nouă ființă nu-mi va răpi iubirea ce o simt pentru ea. Fiecare are locul lui in inima mea. Și toate sunt la adăpost.

În perioada asta sunt foarte dificilă. Mă enervez ușor, sunt irascibilă, nu mai am răbdare, sunt greu de mulțumit. Mi-e din ce în ce mai greu să car o burtă mare după mine. Abia mai pot face lucrurile casnice. Obosesc ușor. Abia respir. Nu pot sta oricum vreau, pentru că primesc șuturi în stomac. Atunci când toată lumea doarme și se odihnește, eu fac ture la baie pentru vezica mea nu mai e atât de rezistentă. Când vreau să dorm, ființa din pântece dă din picioare, din mâini și din ce mai are chef.

Uneori mă doare atât de tare burta, că îmi vine să urlu. Și vomit până mi se umflă ochii. Partea tristă vine atunci când n-ai sprijin și întelegere. Când ai avea nevoie de puțină atenție și afecțiune, dar nu le primești, pentru că acuzele și reproșurile înlocuiesc vorbele bune, faptele frumoase, sau strânsul de mână.

Aș vrea ca bărbații să poată simți ce simțim noi, dar nu timp de 9 luni, ci măcar 1. Le-aș oferi lecția asta și abia atunci poate ar învăța să aprecieze și să fie alături de femeia care le poartă copilul în pântece. De cele mai multe ori regretele sunt tardive.

Iar o femeie care e pe punctul de a naște are nevoie de liniște. Ceea ce îmi doresc și mie.

 

Blog nou, domeniu nou, cuvinte noi

Am tot stat si am pus in balanta daca sa ma mut sau nu. Am ajuns la concluzia ca nu pot scrie pe doua bloguri. N-am timpul necesar, nu pot sustine doua bloguri. Blogul acesta este activ de un an. Ieri am platit domeniul pentru inca un an si m-am decis sa scriu doar acolo.

Stiu ca wordpress are anumite plusuri, dar nici blogger nu e de neglijat. Am ales un sistem de comentarii care permite logarea cu retelele de socializare sau cu crearea unui cont la disqus iar asta dureaza cateva secunde. M-am muncit destul de mult sa-l fac sa arate cum e acum si imi place. N-am de gand sa mai schimb ceva.

Cei care citesc blogurile in reader-ul de la wordpress, pot adauga noua adresa si articolele vor aparea in reader, ca si la celalalte bloguri de pe wordpress. Am pus si varianta de abonare prin email, deci optiuni sunt.

Cine doreste, de acum in colo ma gaseste aici:

http://www.ruxandra-ionita.com

 

Când ai două bloguri şi nu ştii pe care să-l alegi

Cunosc bloggeriţe care au două sau chiar trei bloguri dar care se descurcă fără probleme cu toate. Eu am două domenii dar îmi dau seama că nu fac faţă cu ambele. E ca şi când ar trebui să mă împart în două şi nu pot. Iar timp să scriu în două locuri diferite nu am. Abia am reînceput să fiu din nou mai activă pe blog, căci am avut nişte luni pline şi am cam lăsat de izbelişte blogul. Mi-am dat seama că mi-e dor să scriu, aşa că m-am hotărât să o fac în continuare.

Sunt perfecţionistă. Adică am o problemă cu aspectul blogului. Trebuie să arate bine, să fie plăcut privirii. Să fie totul aranjat în cel mai mic detaliu. Am deprins obsesia asta încă de acum 8 ani, când am creat pentru prima dată blogul. Sunt oameni pentru care contează scrisul, cuvintele, emoţiile şi sunt oameni pentru care contează şi cum e aranjată căsuţa în care adăposteşti cuvintele.

Am cumpărat domeniul ăsta direct de la wordpress pentru că de câte ori am avut blogul la o anumită firmă de hosting, am avut numai probleme. Ori pica blogul şi nu dădeam de nimeni cu zilele, ori a dispărut hostingul cu totul. Aşa că am preferat să iau domeniul direct la wordpress, ca să ştiu că e în siguranţă.

Problema este că pe domeniile astea nu poţi adăuga ce vrei. Ce temă vrei, ce plugin vrei, şamd. În momentul ăsta tema pe care am ales-o mi se pare destul de ok. Minusul este faptul că nu există sidebar ci doar footer. Dar ne multumim cu ce avem.

Celălalt blog este găzduit de blogger, mergând pe acelaşi principiu, că vreau să îmi ştiu conţinutul în loc sigur, nu să dispară brusc, cum mi s-a mai întâmplat. M-am căznit o grămadă să fac tema aia să arate aşa cum am vrut eu, am editat în html până mi-a venit acru. Acolo îmi place faptul că articolele sunt altfel structurate şi că tema este mai complexă, permiţând şi sidebar, widgeturi, etc.

Minusul este faptul că sistemul de comentarii de la Google e naşpa. Am instalat Disqus, pentru că mi se pare mai ok, mai ales că poţi lăsa comentarii logându-te cu Facebook şi celelalte reţele sociale. Uneori se cere crearea de cont la Disqus, dar nu e obligatoriu.

V-aş fi recunoscătoare dacă v-aţi face timp câteva minute să vedeţi ambele bloguri şi să mă ajutaţi cu o părere. Pe care să scriu în continuare? Pe care să-l aleg? Care vă place mai mult?

Noua mea pasiune – coloratul!

Dacă îmi aduc bine aminte, prima oară am văzut cărţile de colorat pentru adulţi pe blogul Adrianei. Mi-a plăcut ce am văzut. Apoi am tot observat cărţile respective şi multe altele, prin magazine. Am cumpărat şi eu una. Mi se părea ciudat să mă apuc eu, ditamai femeia, de colorat. Dar exista varianta să colorez cu Eva. Ea cu prinţesele ei, eu cu migălelile mele.

Am descoperit că îmi place foarte tare treaba asta. Mă încântă faptul că pot combina culorile într-o mulţime de moduri. Iar rezultatul final întotdeauna îmi umple sufletul de bucurie şi mândrie. Sunt desene foarte migăloase. Tocmai asta îmi place. 

La unele am stat si o săptămână până le-am terminat. Oricum, timpul e de vină. Dar seara, jumătate de oră înainte de culcare, tot stau şi colorez. Casa e plină de carioci, linere, creioane, şi tot aş mai cumpăra. Mereu văd ceva nou şi greu mă abţin să nu cumpăr.

Mai vine sotz cu câte o surpriză care conţine un set de creioane colorate. E magic! O să umplu casa de desene. Oricum îmi place să am pereţii cât mai personalizaţi! 

Oare sunt singura ciudată care a descoperit pasiunea asta la treij de ani?

Nemulţumitului nu i se ia darul

Era o vorbă în popor care spunea că numulţumitului i se ia darul. Sunt situaţii în care se poate întâmpla asta. Sau nu. În mod obişnuit, cuvântul „nemulţumire” nu este asociat cu acţiunea pozitivă. Şi totuşi, canalizată în mod potrivit, nemulţumirea poate schimba viaţa unui om.

Nemulţumirea este rezultatul dureroasei poveri de a cere de la viaţă doar ce vrei tu.

Uneori cred că avem prea multe pretenţii de la cei din jurul nostru. Sau poate că ne făurim aşteptări prea mari. Avem cerinţe, doleanţe, fel de fel de dorinţe care, fără să ne dăm seama pornesc dintr-un egoism pe care îl alimentăm necontenit, poate că, fără să conştientizăm.

Nu am încercat niciodată să schimb oamenii. I-am acceptat aşa cum i-am cunoscut şi nu am încercat să-i transform pe parcurs. Cred că suntem oameni, nu bucăţele de plastilină. Cineva spunea cândva că un om te va putea înţelege abia atunci când va trece prin aceleaşi lucruri ca şi tine, când se va confrunta cu aceleaşi probleme şi va simţi pe pielea lui toate încercările vieţii.

S-au adunat multe. Acum, mai mult ca niciodată, simt că am nevoie de o pauză de cel puţin trei sau patru zile. Aş vrea să mergem cât mai departe de oraşul ăsta. Vreau să miros alt aer. Dar mai aştept până-n luna iulie.

M-a secat de energie lucrarea de licenţă. Am fost setată pe repede-nainte şi m-am stresat cât nu cred că m-am stresat vreodată în viaţa mea. Am îmbătrânit în ultima lună cel puţin câţiva ani. Minim zece. Când mi-a spus profesorul că lucrarea e foarte ok, mi s-a luat o piatră de pe inimă. M-am simţit mai uşoară.

Abia aştept să se termine toate astea. Examene, licenţe si tot tacâmul. Dup-aia mă-mbăt.

Vara asta nu am de gând să mai muncesc 12 sau 14 ore pe zi. Vara asta vreau să mă refac şi să fie timp de plimbări în parc, băut o cafea la o terasă, citit o carte pe iarbă. În rest, poate nemulţumiţii vor deveni mulţumiţi. Voi ce mai faceţi?

1950 Ford Woody parked next to a 1952 Airstream Cruisette

1950 Ford Woody parked next to a 1952 Airstream Cruisette