Femeia însărcinată

Nu am mai scris de foarte mult timp aici. Au trecut câteva luni. Nu am mai scris nu pentru că nu am mai avut timp sau pentru că am uitat de acest blog, ci pentru că nu am mai putut. N-au mai curs cuvintele. M-am gândit să mă reapuc de scris, totuși, pentru că întotdeauna scrisul mi-a făcut bine. Iar acum trec printr-o perioadă nu tocmai favorabilă.

Mă gândeam ieri la alegeri. La greșeli. La naivitate. La cum oamenii speră, își doresc, își fac proiecții, au vise, idealuri. Și cât de ușor se pot dărâma. Toate. Într-o secundă.

Mai am o lună și o săptămână până nasc. Abia aștept să fac cunoștință cu fetița mea. Să o țin în brațe. Și Eva își așteaptă nerăbdătoare surioara, deși mai are accese de gelozie, dar încerc să discut constant cu ea și să o fac să înțeleagă faptul că această nouă ființă nu-mi va răpi iubirea ce o simt pentru ea. Fiecare are locul lui in inima mea. Și toate sunt la adăpost.

În perioada asta sunt foarte dificilă. Mă enervez ușor, sunt irascibilă, nu mai am răbdare, sunt greu de mulțumit. Mi-e din ce în ce mai greu să car o burtă mare după mine. Abia mai pot face lucrurile casnice. Obosesc ușor. Abia respir. Nu pot sta oricum vreau, pentru că primesc șuturi în stomac. Atunci când toată lumea doarme și se odihnește, eu fac ture la baie pentru vezica mea nu mai e atât de rezistentă. Când vreau să dorm, ființa din pântece dă din picioare, din mâini și din ce mai are chef.

Uneori mă doare atât de tare burta, că îmi vine să urlu. Și vomit până mi se umflă ochii. Partea tristă vine atunci când n-ai sprijin și întelegere. Când ai avea nevoie de puțină atenție și afecțiune, dar nu le primești, pentru că acuzele și reproșurile înlocuiesc vorbele bune, faptele frumoase, sau strânsul de mână.

Aș vrea ca bărbații să poată simți ce simțim noi, dar nu timp de 9 luni, ci măcar 1. Le-aș oferi lecția asta și abia atunci poate ar învăța să aprecieze și să fie alături de femeia care le poartă copilul în pântece. De cele mai multe ori regretele sunt tardive.

Iar o femeie care e pe punctul de a naște are nevoie de liniște. Ceea ce îmi doresc și mie.

 

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Femeia însărcinată&8221;

  1. Deja timpul se scurge și îmi fac astfel de scenarii în minte, gândindu-mă la viitor, mi-ar plăcea enorm să fiu mămică, dar oarecum sunt timorată!

    Uffff! Neliniștea va dispărea atunci când va sosi pe lume fetița, iar Eva, cu siguranță va înțelege, pentru că are o mămică deosebită! ❤
    Toate cele bune și liniște caldă, alături de familie! Pupici, cu drag! ❤

    Apreciază

  2. De foarte puține ori bărbații pot înțelege acest lucru.
    Nici nu ar avea cum, ei nu simt toate emoțiile, stările unei femei, mai ales în timpul unei sarcini.
    Dar minimul pe care îl pot face este de a ne fi alături necondiționat, chiar și atunci când nu înțeleg mare lucru. E de ajuns să fie acolo și atat.

    Îți doresc o naștere ușoară și mă bucur că ai revenit. Chiar îmi era dor să îți mai citesc rândurile.

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s