Nemulţumitului nu i se ia darul

Era o vorbă în popor care spunea că numulţumitului i se ia darul. Sunt situaţii în care se poate întâmpla asta. Sau nu. În mod obişnuit, cuvântul „nemulţumire” nu este asociat cu acţiunea pozitivă. Şi totuşi, canalizată în mod potrivit, nemulţumirea poate schimba viaţa unui om.

Nemulţumirea este rezultatul dureroasei poveri de a cere de la viaţă doar ce vrei tu.

Uneori cred că avem prea multe pretenţii de la cei din jurul nostru. Sau poate că ne făurim aşteptări prea mari. Avem cerinţe, doleanţe, fel de fel de dorinţe care, fără să ne dăm seama pornesc dintr-un egoism pe care îl alimentăm necontenit, poate că, fără să conştientizăm.

Nu am încercat niciodată să schimb oamenii. I-am acceptat aşa cum i-am cunoscut şi nu am încercat să-i transform pe parcurs. Cred că suntem oameni, nu bucăţele de plastilină. Cineva spunea cândva că un om te va putea înţelege abia atunci când va trece prin aceleaşi lucruri ca şi tine, când se va confrunta cu aceleaşi probleme şi va simţi pe pielea lui toate încercările vieţii.

S-au adunat multe. Acum, mai mult ca niciodată, simt că am nevoie de o pauză de cel puţin trei sau patru zile. Aş vrea să mergem cât mai departe de oraşul ăsta. Vreau să miros alt aer. Dar mai aştept până-n luna iulie.

M-a secat de energie lucrarea de licenţă. Am fost setată pe repede-nainte şi m-am stresat cât nu cred că m-am stresat vreodată în viaţa mea. Am îmbătrânit în ultima lună cel puţin câţiva ani. Minim zece. Când mi-a spus profesorul că lucrarea e foarte ok, mi s-a luat o piatră de pe inimă. M-am simţit mai uşoară.

Abia aştept să se termine toate astea. Examene, licenţe si tot tacâmul. Dup-aia mă-mbăt.

Vara asta nu am de gând să mai muncesc 12 sau 14 ore pe zi. Vara asta vreau să mă refac şi să fie timp de plimbări în parc, băut o cafea la o terasă, citit o carte pe iarbă. În rest, poate nemulţumiţii vor deveni mulţumiţi. Voi ce mai faceţi?

1950 Ford Woody parked next to a 1952 Airstream Cruisette
1950 Ford Woody parked next to a 1952 Airstream Cruisette
Reclame

10 comentarii

  1. Cam asa am fost si eu cand mi-am facut licenta, plus ca invatam pentru examene, iar stresul de a scapa cu bine si a luate note pe masura era tot mai mare si ma obosea atat fizic cat si psihic.

    Cand am terminat, mi s-a luat o piatra de pe inima, m-am simtit usurata. Ce bine venita e o perioada de liniste dupa atat furtuna!
    Bafta multa!

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s