Radu F. Constantinescu, idolul bărbaţilor

De 8 ani de când scriu pe blog, am cunoscut o mulţime de oameni. Virtual. Pe câţiva i-am cunoscut şi personal. Am mai spus că de când scriu, am avut ocazia să întâlnesc oameni frumoşi. Am citit gândurile multora şi am rezonat cu ele. Fiecare suflet cântă, prin cuvinte, o muzică anume. Pentru unii, cuvintele sunt furtună, pentru alţii oază de linişte.

M-am zgribulit citind poveşti de viaţă. I-am văzut pe alţii în postura de reporter, născocind întrebări pertinente şi interesante pentru deliciul cititorilor. Cred că fiecare om, de-a lungul vieţii, poartă cu el o legendă. Pe care alege să o împărtăşească lumii. Sunt suflete care-mi transmit o stare de calm, sunt oameni pe care îi citesc constant, iar fiecare zi din calendar înfăţişează o glorie în lumea cuvintelor.

Mare parte dintre blogurile pe care le citesc sunt bloguri scrise de femei. Cu emoţiilor lor, cu gândurile lor, cu tot bagajul lor plin de sentimente. Sunt zile în care aş scrie, dar parcă-mi simt sufletul invalid, incapabil să aşeze într-o anumită ordine logică toate cele pe care le simte.

Am citit şi bloguri unde articolele se scriu într-un ritm alert. Unul după altul, cu o viteză uluitoare, de parcă alături de el ar sta aşezat un card, în care se virează cuvinte la data de salariu. Nu simt miros de merişor care să cosmetizeze acele cuvinte. Nu simt emoţie, căldură, sau acel iz de scorţişoară cu care unii îşi îmbracă fiecare literă, cu pricepere, în iarna asta friguroasă.

Pe Radu F. Constantinescu l-am descoperit prin 2013. Mi-a plăcut modul exagerat de sincer în care puncta anumite situaţii. Mi-au plăcut comparaţiile pe care le făcea, în prim plan apărând sentimentele. Care sunt extrem de diversificate, pentru fiecare om în parte. Am citit poveşti interesante. Pe atunci avea activată posibilitatea de a-i lăsa comentarii pe blog, şi ştiu că făceam ture între blogul lui şi cel al lui Otravă.

Habar n-aveam cine este acest Radu F, de unde vine sau ce hram poartă. Nu ştiam dacă e spân sau mustăcios, nu ştiam că a lucrat în televiziune sau că a făcut ravagii pe un blog care a fost închis pe nedrept. Le-am aflat mai târziu, de la soţul meu, care, la rândul lui, îi citea blogul. Mulţi îl acuză sau ironizează. Mie îmi place cum scrie.

Am mai citit bloguri scrise de bărbaţi. La început tratau subiecte de viaţă, scrise atent, cu grijă, astfel încât să placă cititorului. Apoi am observat că unii încearcă să-i împrumute stilul, dar nu le iese deloc. Am văzut articole sensibile, pentru ca apoi să citesc cuvinte pline cu sfaturi, despre cum să cucereşti o femeie, cum să o păstrezi, sau cum să ajungi în patul ei.

Apoi am observat cuvinte vulgare, pe care nu vreau să le reproduc aici. Citindu-le, ma întrebam dacă sunt scrise de acelaşi om. Şi uite aşa, m-am gândit să dau un sfat bărbaţilor: Dragilor, scrieţi aşa cum simţiţi, aşa cum ştiţi. Fiecare are stilul lui propriu. Dacă încercaţi să scrieţi într-un mod asemănător, asta nu vă garantează miile de like-uri pe care le primeşte Radu în fiecare articol. Cu siguranţă are o experienţă de viaţă pe care o împărtăşeşte lumii, şi un stil care atrage. Fiţi voi, şi veţi avea mai mult de câştigat.

Eu oricum nu vă mai trec pragul blogurilor!

Articol scris pentru jocul cuvintelor organizat de Cartim.

Reclame

5 comentarii

  1. L-am citit rar, dar acum cand spui asta știu ca am observat o practica nu tocmai grozavă de a ne imita intre noi, numai pentru ca unii au succes pe un segment dat. Apropo, stii ce fain ai scris acest articol? Te felicit!

    Apreciat de 1 persoană

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s