De ce as ramane?

Nu vreau să vorbesc despre tragedia zilelor precedente. se scrie peste tot despre asta. nu pot să-mi imaginez durerea familiilor îndoliate. am un copil şi cred că aş muri pe dinăuntru să aflu că din senin, copilul meu nu mai e. că s-a dus să asculte muzică, să se distreze cu prietenii şi că n-a mai ieşit de acolo. nu contează circumstanţele. contează că s-a întâmplat. că neglijenţa a ucis oameni. copii. în chinuri cumplite.

iar acum părinţii stau şi-şi plâng fiii sau fiicele pe care i-au purtat în pântec. copiii pentru care s-au zbătut să le ofere o viaţă mai bună. dacă nu eşti părinte nu ai cum să înţelegi. poţi doar să îţi închipui. nu suntem perfecţi. până la urmă nimeni nu e. copiii nu sunt sfinţi, ba uneori chiar ne pun părul pe moaţe. ne supără, ne rănesc, ne aduc în pragul disperării. dar sunt ai noştri. crescuţi de noi, cu sudoarea frunţii. sunt părţi din sufletul nostru.

oricât ne-am răzvrăti acum, nu îi putem readuce la viaţă. dar putem pedepsi vinovaţii. credem noi. de fapt, aparent, vor fi pedepsiţi, apoi vor ieşi senini din închisoarea unde devin scriitori, şi se fac nevăzuţi. într-o ţară cu soare, cocktailuri şi femei ieftine. asta este viaţa perfecta a unor oameni superficiali. în ţara asta toată lumea scapă. pentru că îşi permite.

mii de oameni se luptă, ieşind în stradă. crezând că vor schimba ceva. ar fi  bine să se întâmple. în acelaşi timp cred că este o furtună care va dura câteva zile apoi toată lumea îşi va reocupa locurile. în acelaşi guvern. vor dormi în continuare la şedinţe şi se vor umple de bani pe seama celor care muncesc, şi care le asigură un trai îndestulat.

de ce aş rămâne? de ce aş mai vrea să trăiesc într-o ţară în care muncesc de dimineaţa până seara, având satisfacţii minore raportate la tot efortul depus? vreau să locuiesc într-o ţară în care să fiu respectată. vreau să muncesc 8 ore pe zi şi să îmi permit să acord timp familiei. vreau să mă plimb şi să adun în albumul vieţii amintiri noi. vreau să îmi cresc copiii în tihnă. să stau cu ei cât mai mult, nefiind presată de task-uri sau de munca robotică şi epuizantă.

nu găsesc motive pentru a rămâne, deşi, pe undeva, cred că încă mai e timp să schimbăm ceva.

Anunțuri

2 thoughts on “De ce as ramane?

  1. Poate că e prima dată când, după mulţi ani, iată că avem un ecou. Iată că tinerii care au ieşit în stradă şi au cerut adevăr, au primit un răspuns. Mai avem o şansă!

    Apreciat de 2 persoane

  2. La asta ma gandesc si eu. Vad ca se astern demisiile. Ceea ce este un lucru bun. Ar fi cazul sa se schimbe ceva.

    Apreciat de 1 persoană

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close