Ai suferit candva destul de mult pentru a avea dreptul sa nu spui niciodata: Sunt prea fericit!

Dacă omul înţelege, înainte de a veni suferinţa, că spiritualitatea este mai importantă decât materialul, atunci, din punctul lui de vedere, suferinţele nu sunt suferinţe, ci instrumente de dezvoltare spirituală.Michael Laitman.

Nu există un drum spre fericire. Fericirea e drumul! Ca fiinţe umane, noi toţi vrem să fim fericiţi şi feriţi de mizerie… noi am învăţat că pacea internă este cheia fericirii. Cele mai mari obstacole pentru pacea internă sunt sentimentele tulburătoare ca furia, lăcomia, ura, frica şi suspiciunea, în timp ce iubirea, compasiunea şi sentimentul responsabilităţii universale sunt surse de pace şi fericire.

Am mai bifat o carte pe lista celor citite. Am citit Laleaua neagra, într-un final.

Mult ravnita floare, obiectul unui premiu de o suta de mii de florini oferiti celui ce o creeaza, da nastere unui lant de evenimente, al carui principal protagonist este Cornelius van Baerle. Acuzat pe nedrept de tradare, el este inchis pe viata, aceasta sentinta reprezentand si curmarea unicului sau vis: descoperirea marii Lalele Negre, considerata in Olanda acelor timpuri, cea de-a opta minune a lumii.

In inchisoare o cunoaste insa pe Roza, frumoasa “frizona cu ochi albastri”, fiica temnicerului Gryphus. Daca pana atunci singura stapana a inimii lui Cornelius fusese mult ravnita floare, in sufletul sau ia nastere un nou sentiment, acela al iubirii pentru Roza, fata care il cucereste prin simplitatea si naivitatea sa, dar mai ales, fata ce va realiza visul sau de o viata.

Desi nu este o carte pe care sa ajungi sa o iubesti, este o carte ce iti poate intari credinta in dreptatea sociala si iti poate readuce in suflet speranta in triumful unei iubiri inocente.

Laleaua neagră nu reprezintă pur şi simplu o floare, ci un ideal. Romanul, scris în stil alert şi captivant, abundă de romantism, imprevizibil, tensiune şi aventură. Personajele negative nu lipsesc, dar binele învinge răul iar povestea se termină într-o explozie de fericire şi sărbătoare. Romanul se încheie în atmosferă de sărbătoare, onorând “laleaua orgolioasă”.

reading-a-book-323053

Anunțuri

7 gânduri despre „Ai suferit candva destul de mult pentru a avea dreptul sa nu spui niciodata: Sunt prea fericit!

  1. Foarte tare cartea.

    Apreciază

  2. Hmmm, interesantă carte. Mulţumim de recomandare şi felicitări pentru frumosul articol ce ne face să cautăm această carte. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Iti multumesc pentru cuvintele frumoase! :*

      Apreciat de 1 persoană

  3. Si mie mi-a placut aceasta carte! De la Dumas, e una din preferatele mele… Si-mi place cum ai prezentat-o tu! 🙂

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close