Îmi place să citesc. Lectura mă destinde, îmi lărgeşte orizonturile, lasă loc imaginaţiei să-şi facă de cap. Căutam mai devreme cărţile pe care trebuie să le citesc pentru facultate. Am o luna la dispoziţie şi sunt vreo cincizeci, obligatoriu, de citit. Nu ştiu dacă o să reuşesc, dar măcar încerc. Numai să le găsesc pe toate. Un alt lucru mă nedumireşte.

Chiar am discutat acum două zile cu o colegă şi ne întrebam de ce ni se dă literatură străină de citit atât timp cât suntem romani şi ar trebui să citim scriitori de-ai noştri. Probabil că nu o să găsim niciodată un răspuns, dar ştiu, ei, profesorii, care sunt motivele.

Cât am fost în concediu am ales să citesc cărţi uşoare, amuzante, numai bune de purtat în geantă într-o vacanţă. Mi-era dor să răsfoiesc paginile unei cărţi, să simt mirosul fiecărei file. Cărţile sunt prieteni reci, dar sigure. Cărţile sunt cărăuşii civilizaţiei. Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu are glas, ştiinţa paralizată, iar gândirea şi meditaţia suspendate.

Cartea este prietenul care nu se supără că nu îl înţelegi. Cărţile care te ajută cel mai mult sunt cele care te fac să gândeşti cel mai mult. Cel mai greu înveţi când citeşti cărţi uşoare; dar o carte extraordinară care vine de la un gânditor remarcabil este o corabie a gândirii, plină la refuz cu adevăr şi frumuseţe.

Înainte să plecăm în concediu, am furat de la mama soacră jumătate din cărţile pe care le avea în bibiliotecă. Şi are foarte multe. Mai devreme adăugam în kindle un număr considerabil de cărţi. Am adunat acolo cam 250. Îmi place jucăria asta foarte tare. Pentru că e uşoară. Pentru că poţi avea în acelaşi loc o mulţime de cărţi. Se citeşte uşor şi se cară şi mai uşor. Geanta mea nu mai e atât de grea deşi port cu mine milioane de cuvinte.

girl_reading_by_zumadrian-d5xof31

coollogo_com-95871265

Anunțuri