Azi a fost extrem de cald. Motiv pentru care am decis să merg cu o prietenă la piscină, pentru că de când a venit vara n-am avut ocazia. Mi-era dor de apă. De albastru. De stat cu faţa la soare şi numărat gânduri.

Între o plimbare în parc şi inot, aleg a doua variantă, deşi uneori m-aş mai plimba şi cu bicicleta, dacă aş avea una.

Azi n-am stat cu ochii pe ceas, dar am trimis unor porumbei nişte dorinţe. Mi-am amintit de o barcă şi de sentimentul de linişte. Am privit cerul albastru, clar, aproape transparent, şi m-am lăsat orbită de un galben venit dinspre soare. Azi n-am zărit nici măcar un nor.

Uneori viaţa mi se pare un fâlfâit de aripi. O zbatere între vis şi realitate. Reuşită şi eşec. Alb şi negru. Înălţare şi declin. Am avut răgaz să pun în balanţă nişte lucruri. Să-mi aplic o autoevaluare strictă şi precisă. Am scuturat din gene şi-am cuprins cu inima un răsărit. De ”to do list”.

Am lăsat un morman de plete să-mi acopere faţa dar am păstrat o cută descoperită pe frunte astfel încât să nu-mi strivească vreun vis. Am ascuns într-o albie albastră un clişeu care spune: ”fă ceea ce îţi place astfel încât fiecare acţiune să-ţi aducă împlinire sufletească”! Apoi am plecat, grăbită şi arsă de soare.

881fd35f8b37b9273e6afdd315596301

Anunțuri