..iubirile in care cei doi nu tânjesc unul după celălalt, nu adorm fericiți și îmbrățișați, și nu se trezesc bucurându-se că dau, în așternut, peste trupul celuilalt, atrofiază, încet-încet, feminitatea și masculinitatea și, în timp, mototolesc și poftă de filozofie. Alice Nastase

Eu mi-am dorit dintotdeauna o iubire mare, în care să fim un singur trup, același suflet. Să simțim să ne atingem inimile atunci când ne privim în ochi, și că ne atingem sufletul atunci când ne îmbrățișăm. Să nu mai știm unde se termină trupul unuia și începe al celuilalt, să ne ghicim gândurile, să ne fie sete unul de celălalt, să ne pese de aceleași lucruri pe pământ, să adormim sărutându-ne și să ne visam îmbrățișați în timp ce dormim îmbrățișați.

Mi-am dorit ca bărbatul meu să-mi fie cel mai bun prieten. Să nu am nevoie de alt confident decât cel în brațele cauia adorm fericită. Să-i pot împărtăși alesului inimii mele secrete prețioase, gânduri de taină, speranțe îndrăznețe.

Eu am nevoie de-atât de puțin că să fiu fericită..Dar mie-mi e de ajuns el, același el, care să mă țină în brațe și-n suflet. Un om care să știe să fie numai și numai al meu. Un bărbat care să-mi facă loc lângă el nu doar în așternut, ci și-n eternitate.

 

Anunțuri