Femeia aşezată pe scaunul verde (Auchan girl)

Este ora prânzului sau puţin trecut peste. Intrăm în hypermarket-ul care se află în apropierea casei noastre. Ne aşezăm tălpile pe scara rulantă în timp ce aşteptăm să ajungem la etajul superior. Colindăm magazinele, facem cumpărăturile, luăm cele necesare pentru următoarea săptămână, iar la întoarcere ne îndreptăm spre locul în care ne putem comanda o mâncare caldă.

Eu vreau ciorbă. El la fel, poate şi-o salată. Încă mă străduiesc să învăţ să mănânc sănătos.

Ea e tot acolo. Aşezată la aceeaşi masă. Lângă acelaşi zid impunător. Cu privirea pierdută în ecranul laptop-ului. E trecută de cincizeci de ani. În fiecare zi de sâmbătă o văd îmbrăcată la fel. O bluză cărămizie, o vestă neagră, fustă lungă, şosete, şi papuci cum vezi că poartă medicii prin spitale.

În ultimile trei luni am văzut-o de fiecare dată singură. Cumva trăind doar în lumea ei, departe de privirile celor din jur. Detaşată. Atentă la fiecare tastă a laptopului şi la fiecare click apăsat cu mouse-ul. Undeva, în diagonală, se află un restaurant al unui italian, iar eu mă întreb de ce nu văd niciodată picior de om acolo.

Femeia aşezată pe scaunul verde îmi stârneşte curiozitatea. Mi-aş dori o lupă ca să mă ajute să văd ce face atâtea ore într-un local în care în mod normal nu ai sta mai mult de o oră. La piciorul mesei se află un truplu ştecher, alb, iar încărcătorul calculatorului este împrăştiat în dezordine la picioarele ei.

Am ţesut cu gândul o poveste, dar parcă ceva nu se potriveşte în context. Aş avea nevoie de o peniţă şi o foaie, pe care să îi pot desena un portret, în cuvinte. Stă cu o mână la falcă şi tastează de zor.

Are o privire impasibilă şi mă întreb dacă zgomotul produs de sunetul de ventilaţie al laptop-ului, îi trezeşte vreo tresărire. Când îmi arunc ochii pe geam, văd un om voios care aruncă un os unui câine de rasă. Şi atunci mă gândesc la faptul că şi adulţii mai ştiu să se joace. Dar nu toţi. Sau poate că unii au uitat cum să o mai facă. Rotiţa din mintea mea se învârte de zor şi ţese scenarii. Rupte din filme.

De această dată, femeia aşezată pe scaunul verde nu se află singură. În faţa ei se află un bărbat schilod, tras la fată, cu pomeţi proeminenţi şi o cămaşă albă, sifonată. Îi zâmbeşte fără dinţi atunci când ea catadicseşte să-şi ridice privirea din ecran. Şi-mparte cu el un fursec, scos din punga transparentă, legată cu un nod la capăt.

Totuşi, cât mai are de gând să stea acolo?

 

Anunțuri

3 gânduri despre „Femeia aşezată pe scaunul verde (Auchan girl)

  1. Ni se intersectează deseori cărările repetat cu alţi oameni. Unii ne uimesc, alţii par banali şi previzibili. Cei cu comportament neobişnuit ne stârnesc curiozitatea, dar poate că povestea de viaţă a unuia care nu atrage atenţia e mult mai interesantă decât cea a femeii de pe scaunul verde. 🙂

    Apreciază

  2. Cati oameni atatea povesti! Unele ne sunt povestite, altele ne starnesc imaginatia, altele ne fac martori si participanti!
    Nimeni insa nu e scutit in viata de povestea sa care poarta in ea si lacrimi si zambete!
    Subiectul ales de tine invita la gasirea unei povesti! Pe mine m-a captat deja!
    O saptamana frumoasa!

    Apreciază

    1. Iti multumesc si te mai astept. Ma bucur ca am reusit sa iti captez atentia..

      Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close