Îmi place să fac bagajele atunci când trebuie să plec într-o vacanţă, dar nu îmi place să le împachetez atunci când trebuie să mă întorc acasă. Nu ştiu cum se face, dar mereu ne întoarcem mai grei cu nişte kile. Puse în geamantane, nu pe noi.

Ieri am fost la piscină, din nou. Aşa, ca să-mi amintesc şi mai târziu de apa termală din Herculane. Am stat aproape toată ziua în apă. Şi omul a învăţat, în sfârşit, să facă pluta. Am făcut douăj de bazine spre plecare, iar el m-a cronometrat. Azi m-am trezit din nou cu durere de muşchi.

Şi iepurii sunt gata de plecare. Schimbaţi, coafaţi, aranjaţi, cu mai puţină mâncare şi fân dar cu o cantitate suficientă de morcovi. Au ce roade până la Bucureşti. Iepuroaica noastră a crescut şi e foarte năbădăioasă. Nu mai stă locului. Are o energie incredibilă.

Ne întoarcem acasă cu o răceală în plină desfăşurare. Ne ustură în gât şi suntem fonfăiţi. Dar ne trece până mâine. Sper. Vremea începe să se strice, semn că nu-i convine că plecăm. Una peste alta, am avut zile frumoase, momente care se adaugă în albumul cu amintiri, clipe pe care le păstrez în suflet şi atâtea fericiri care mi s-au cuibărit în suflet.

Anunțuri