Noaptea, clipele se învârt ca o morişcă. Cu o repeziciune greu de stăpânit. Ar vrea uneori să se ridice în vârful picioarelor şi să patineze până în dreptul ferestrei.

 

Un gând fugar stă încăpăţânat, prins de-un strat al inimii. Pe cer se poate zări limpede o stea care parcă aşteaptă să asculte o poveste. Cele mai frumoase emoţii şi întâmplări le împărtăşeşti lunii.

 

Geamul aburit transmite sentimentele din spatele ferestrei. Ea soarbe un ceai cu aromă de scorţişoară şi cugetă asupra ideii care spune cu o convingere nemăsurată că femeia este inima familiei.

 

Uneori, peste suflet se aşează rugina. Atunci când oamenii uită că un gest face cât o mie de cuvinte. Oricât de ambiguu ar părea, femeile nu se aşteaptă să fie înţelese, ci iubite.

 

Femeile sunt precum nişte copii. Le-aş asocia cu acele făpturi care entuziasmate, aşteaptă în fiecare dimineaţă cornul cu lapte. Dulce. Femeile sunt nişte copii mai măricei.

 

Momentele înrămate trec prin stadiul de marmorare, apoi ajung în drumul lor la intersecţia unor curbe ce arată cu ajutorul unei săgeţi încotro duce drumul numit viaţă.

 

Când se crapă de ziuă observă raza luminii cereşti. Apoi adoarme în nepăsare.

1955950

Anunțuri