În general evit să particip la concursuri. Pentru că mă aflu în categoria celor care sunt departe de a fi nişte norocoşi. Probabil că nu m-am născut sub steaua aia care să îmi poarte norocul în traistă. Am aflat de la illusion de concursul ce face referire la poezie.

M-am gândit să particip, pentru că poezia mi-a fost dragă de când am început să cochetez cu scrisul.

La 11 ani am început să scriu poezie. Îmi plăcea să construiesc rime. Să adaug sentimente. Îmi plăcea să călătoresc în lumea idealului şi să pătrund în sufletul emoţiilor. Poezia e un joc. Tandru. Intim. Profund şi în acelaşi timp firav. Poezia e o artă. Arta de a transmite şi de a te cuibări în inimile cititorilor.

Vreau să cred că oamenii încă mai au capacitatea şi dorinţa de a simţi strălucirea şi sentimentalismul unor versuri ce aşteaptă a fi citite, înţelese şi iubite. Vreau să cred că încă mai avem timp pentru poezie şi că găsim resursele necesare pentru a-i păstra locul în viaţa noastră.

Deşi proza mi se potriveşte ca o mănuşă, încă mai scriu poezie. Dar nu o mai public, nu o mai arăt, nu o mai fac, precum în trecut, atât de cunoscută. O păstrez pentru mine. O ţin ascunsă, ferită de ochii curioşi. Pentru că poezia transmite cel mai mult. Acolo sunt adunate toate trăirile lumii.

Iar poemul meu, este chemarea din interiorul meu.

citate-viata

Anunțuri