Nu mai pune la suflet – Jocul cuvintelor (26)

Când eram mică, de câte ori mă duceam la bunica si îi spuneam ce mă apasă, îmi răspundea simplu: nu mai pune la suflet. Zâmbeam tristă şi mă simţeam neînţeleasă, neputând pe atunci să îi înţeleg cuvintele sau să îi urmez sfatul.

Oamenii dezamăgesc, indepedent de acţiunile noastre. Alţii vin şi pleacă. Stau o vreme, apoi îşi continuă drumul pe care îl au de parcurs. Cel mai trist sau descurajator mi se pare atunci când te ataşezi de un om apoi acea fiinţă îţi demonstrează prin anumite acţiuni că e opusul a ceea ce credeai că este. Şi îţi dărâmă toate principiile pe care te-ai bazat în viaţă. Sau care te-au sprijinit vreme îndelungată. Şi fugi cât de tare poţi, ca şi când în faţa ta s-ar afla un demon. Dar te prinde din urmă întristarea.

Cum să nu pui la suflet, când atitudinea celor din jur doare? Cum să nu pui la suflet, când simţi că te secătuieşte pe dinăuntru? Mi-a fost dat să întâlnesc în drumul meu o mare de oameni. Pe unii i-am privit pieziş, pe alţii i-am îmbrăţişat cu privirea. De la fiecare am rămas cu ceva: un sfat, un gând bun, o poveste de viaţă.

Uneori, lumea asta îmi pare un joc, obraznic. Îl animez cu soarele pe care îl rog în fiecare zi să mă încălzească. Apoi îndepărtez acei nori care se înghesuie grăbiţi. În fiecare noapte adaug în jurnalul cu amintiri câteva şoapte prin care îmi arăt recunoştinţa destinului, pentru faptul că mi l-a scos pe om în cale la momentul cel mai potrivit şi senin. În timp, a învăţat să-mi cunoască stările şi să-mi desluşească trăirile. Şi-a fost alături de mine ori de câte ori un cineva m-a dezamăgit atât de tare, încât mi-a îngenunchiat sufletul. M-a ţinut de mână şi am mers mai departe. Împreună.

Uneori sunt puternică. Alteori prea slabă. Atât de slabă încât las o picătură să-mi alunece pe chip şi să-mi coboare pe obrajiInspir, îmi plâng în pumni, şi strâng toată deznădejdea sub o pleoapă.

girl_in_wedding_dress-wallpaper-2560x1440

 

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Nu mai pune la suflet – Jocul cuvintelor (26)&8221;

    • Ruxandra - Mirela Ionita 21 Mar 2015 / 19:24

      Cred ca mare parte dintre noi punem la suflet. Multi nu o spun. Sau poate sunt si oameni mai puternici sau mai reci. Te pup!

      Apreciază

  1. Carmen Pricop 21 Mar 2015 / 22:31

    Cred că să nu pui la suflet se învaţă fără să vrei după o bucată de viaţă. Sigur că nu ajungi să nu pui chiar nimic la suflet, dar tristeţile se fac mai rare. Şi mai adânci. Norocul nostru e că, de cele mai multe ori, zâmbetul e mai puternic. 🙂

    Apreciază

    • Ruxandra - Mirela Ionita 22 Mar 2015 / 11:37

      E adevarat. Tristeti mai mari si mai adanci. Dar zambetul compenseaza, cand este daruit din suflet.

      Apreciază

  2. wordwasfirst 24 Mar 2015 / 11:06

    Deşi se vrea a fi o expresie încurajatoare, mie mi s-a părut întotdeauna imposibilă. Cum adică să nu pui la suflet, dacă ai unul?! 🙂 Toţi punem la suflet, doar că unii dintre noi reuşim, mai mult sau mai puțin, să nu arătăm şi altora asta. Şi atunci… scriem. 😉

    Apreciază

  3. Ruxandra - Mirela Ionita 24 Mar 2015 / 17:09

    La asta ma gandeam si eu…ca majoritatea oamenilor pun la suflet, dar prea putini o arata…

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s