împreuna, suntem cei mai buni

0111

Am promis că voi scrie despre ziua în care am spus DA. Despre ziua în care am adunat toate emoţiile şi le-am cărat cu mine într-o geantă albastră. Despre ziua în care am fost fericită să-i am pe cei dragi alături, şi pe om ţinându-mă de mână. Suntem norocoşi şi, împreună, suntem cei mai buni – acesta a fost gândul cu care ne-am apucat să conturăm începuturile evenimentelor din viaţa noastră.

Rochia. A fost greu să găsesc rochia dorită astfel încât l-am plimbat pe om în toate magazinele şi mall-urile posibile. După lungi căutări, am ajuns să văd rochia visată. Am vrut neapărat rochie albă. Nu neagră, verde, roşie sau albastră, cum am văzut la astfel de evenimente. Apoi am pornit în căutarea pantofilor albastri, ca să mă pot asorta cu omul. Pentru Eva am ales tot o rochie albă, destul de simplă, dar în acelaşi timp, frumoasă. 

Verighetele. Am vrut ceva simplu şi elegant. Am eliminat din start varianta aurului alb. De-a lungul istoriei, frumuseţea impresionantă a aurului a inspirat nenumărate legende, culturi, civilizatii. Nu îmi place aurul alb, pentru că aduce prea mult cu argintul, şi am vrut ceva clasic. Am găsit ceva cochet şi frumos. Mă tot surprind uitându-mă la verigheta de pe degetul lui şi îmi place foarte mult cum stă aşezată acolo. 

Buchetul. Am avut un buchet frumos, simplu, viu colorat. Naşii s-au ocupat de acest detaliu. Chiar dacă a avut şi Eva buchetul ei, tot pe al meu a pus ochii şi a vrut neapărat să-l ţină. Chiar şi la restaurant, găsea momente prielnice să mai ia puţin florile şi să se uite la ele. Recomand pe această cale, cu multă căldură, Florăria Ana. Se fac nişte aranjamente impresionante, în funcţie de ceea ce se doreşte.

Tortul. Am ales un tort în forma de inima, roşu, cu iniţialele noastre scrise pe el.

Când am ajuns la starea civilă şi am intrat în sala unde se oficia ceremonia, m-au trecut toate emoţiile lumii. Am spus amândoi, cu entuziasm, cel mai ferm DA rostit până acum, iar în momentul în care a trebuit să semnez, au fost câteva secunde în care am crezut că nu mai ştiu să scriu. 

Am primit un munte de flori superbe şi-o mulţime se îmbrăţisări călduroase. La un moment dat pe Eva o apucase gelozia, dar i-a trecut destul de repede. Probabil s-a simţit destul de mică printre atâţia oameni mari. Dar s-a liniştit când a văzut că omul stă lângă ea, şi cu ea în braţe.

A fost o zi frumoasă, fericită, o zi în care am mai adunat amintiri cu noi, în calitate de şoţ şi soţie. Mulţumim celor ce ne-au fost alături şi celui care a creat nişte imagini incredibile, pe care le vom privi întotdeauna cu drag.

 Iar ţie, omule, pot doar să-ţi spun că te iubesc şi că-ţi mulţumesc pentru faptul că îmi eşti necondiţionat alături.

 

Reclame

4 comentarii

  1. Cat de frumos!
    M-au emotionat aceste imagini!
    Ma bucur enorm ca esti fericita in sfarsit alaturi de alesul inimii tale si de minunea cea mica- Eva! ❤
    Imi doresc la fel de mult sa va cunosc intr-o zi pe toti! Pe tine, pe Eva si acum si pe Adi!
    Va imbratisez cu tot sufletul!

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s