Un bărbat în vârstă de 92 de ani, bărbierit proaspăt, pieptanat la fel, s-a îmbrăcat şi la ora 8 dimineata a pornit înspre azil. Soţia lui, în vârstă de 70 de ani, nu de mult s-a stins din viaţă şi, din acest motiv, bărbatul a simţit nevoia să-şi părăsească locuinţa. 

Stă în foaierul azilului aşteptând, zâmbeşte înspre noi atunci când îi spunem: „camera dvs. este pregătită”.

În timp ce mergem spre lift, îi povestesc pe scurt cum anume e camera lui, ce culoare are perdeaua şi cuvertura de pe pat, ce are în cameră.

-” Îmi place foarte mult”- spune el şi e încântat ca un copil de 8 ani, care acum urmează primească prima lui cameră separată de la părinţi.

-“Stimate Domn, încă nici nu aţi văzut camera, aşteptaţi un pic înainte pronunţaţi-am răspuns eu .

 “Nu are nimic dacă nu am văzut-o încăspune el. 

Fericirea nu este dependentă de ceva anume. Eu aleg fericirea în mod indpendent. Faptul că, imi place sau nu camera, nu depinde de mobilier sau decoraţii, ci depinde de cum vreau eu să o văd”.

Eu am decis deja în mintea mea , camera îmi place. Deciziile le iau în fiecare dimineaţă, imediat ce mă trezesc.   

Pot sa iau decizia să îmi petrec ziua în pat şi să încerc să număr câte extremităţi sau componente ale corpului meu nu funcţionează cum ar trebui sau mă dor;
ori, pot să spun mulţumesc cerului pentru tot şi pentru că mă pot mişca.” 

Fiecare zi este un cadou, dacă pot să-mi deschid ochii, concentrez pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-am adunat de-alungul vieţii mele

Bătrâneţea este ca şi un cont în bancă.
iei de acolo exact ce ai adunat.

Vezi, sfatul meu este aduni multă, multă fericire şi amintiri frumoase în contul tău de amintiri”.

Şi îţi mulţumesc că ţi-ai adus contribuţia la contul meu , unde eu şi azi tot strâng şi mai strâng”-spuse omul învăţat

u0sp3xfs

Anunțuri