Sunt toate acolo. Sunt acolo, în carnea mea, în durerea mea, în retina și sângele meu. Rămân acolo. Dacă vor vrea să iasă vreodată, vor ieși… Amintirile astea sunt ca niște animale speriate… Le e frică să iasă la lumină… Stau acolo, în beznă, și se hrănesc din mine. Dacă cineva te loveşte cu rigla peste mâini atunci când înveţi să cânţi la pian, o să te rănească şi o sa te facă să urăşti pianul şi solfegiile. Dar dacă cineva te încurajează şi îţi spune că e bine, chiar dacă nu e excepţional, capeţi curaj şi teama dispare. Asta e iubirea: un exerciţiu constant

Oana Pellea

tumblr_ni4fllvkkO1trwr2ro1_500

 

Anunțuri