cum imi voi vinde cartile

howtowriteabook

Simt cum lumea stă ca pe ghimpi, iar câteva persoane îmi trimit mail-uri constant să mă întrebe cât mai e până la publicarea celor 2 cărţi. Mai e puţin. O aruncătură de băţ şi-o prăpastie mare bonus. M-am poticnit. Am schimbat, am adăugat, am scris, am rescris, am editat, reeditat, iar am scris, şi tot aşa. În definitiv, despre asta este vorba. Multe cuvinte, o tonă de sentimente şi milioane se zâmbete. Întâmplări, acţiuni, regrete, suspine. E de fapt viaţa. E atât de complexă încât mi-e aproape imposibil s-o îndes într-o carte şi s-o pun pe rafturile librăriilor.

Nu scriu ca să vând, scriu pentru că îmi place, pentru că asta mi-am dorit de când eram prea copilă ca să înţeleg ce înseamnă scriitura. Sau ce presupune. Ori ce implică. Am promis că voi scrie cel puţin o carte, chiar dacă apoi voi continua sau mă voi opri. Am promis că voi scrie şi că voi trimite primul exemplar undeva sus, în Cer. Şi acolo se citeşte. În rest, e plictiseală. Aşa se aude de aici, de jos.

Cum îmi voi vinde cărţile? Elegant, simplu, deschis. Vor apărea în suficiente librării, din toate sectoarele, în Bucureşti, apoi în ţară, vor putea fi comandate online şi vor putea fi cumpărate şi pentru e-book-uri. Recent, am avut o experienţă care mi-a lăsat un gust amar. O persoană care publicase o carte, fără să mă întrebe dacă vreau acea carte, mi-a spus că mi-o OFERĂ şi că mi-o va trimite prin poştă. N-am reuşit s-o ridic (acum nu regret), iar abia apoi am aflat că pentru a intra în posesia cărţii ar fi trebuit să achit o sumă considerabilă la oficiul poştal + plata cărţii autorului. Autor care nici măcar nu mi-a spus preţul acelei cărţi, şi nici faptul că a oferi, înseamnă a aştepta plata în schimb.

Aşa ceva nu se face. Big dislike. Eu nu voi băga pe gât nimănui ceea ce scriu, nu voi abuza de bunul simţ al celuilalt, pentru a îl forţa să-mi cumpere cărţile. Nu voi căuta pe nimeni în privat, nu voi lăsa mesaje disperate, şi nici nu mă voi milogi de cineva vreodată să mă citească. Asta rămâne la latitudinea fiecăruia. Cine va dori, va şti când, cum, de unde să cumpere.

Până atunci….îmi doresc inspiraţie! Şi omul să mă-mpingă de la spate!

Anunțuri

7 gânduri despre „cum imi voi vinde cartile

  1. FRUMOASĂ ABORDARE! DA DA 🙂

    Apreciază

  2. Ruxandra Ionita 11 Ian 2015 — 15:55

    Multumesc 🙂

    Apreciază

  3. Abia astept sa iti citesc cartile! Si eu am avut o experienta asemenatoare… poate chiar e vorba de aceeasi persoana :)))

    Apreciază

  4. Ruxandra Ionita 24 Ian 2015 — 22:24

    Multumesc, illusion. E vorba de un tip, care are prenumele cu A?

    Apreciază

  5. Nu are prenumele cu Ş

    Apreciază

    1. Ruxandra Ionita 27 Ian 2015 — 16:23

      Hm…o fi alta persoana.

      Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close