Ma simt om atunci când iubesc

Articol scris pentru Duzina de cuvinte
Articol scris pentru Duzina de cuvinte

Mă simt atât de obosită, încât parcă mă scurg pe biroul ăsta. Nici literele nu se mai amestecă. Nici ideile nu mai curg. Nici cuvintele nu se mai aşează. E un haos total. Alergătură multă, timp puţin, şi atâtea lucruri de făcut! Uneori nu am timp nici măcar să realizez că am obosit. Mă resimt noaptea, când alunec în pat, în braţele omului care mă strânge la piept şi-mi emană căldură direct în suflet.

Am nevoie de câteva zile libere. Măcar două. Două zile în care alarma să nu mai sune, două zile în care să pot sta lungită în pat fără să am lângă mine un cronometru. Am nevoie de două zile în care să simt gustul aromat al liniştii. Fără arbitrii care să-mi măsoare secundele şi care să îmi numere gesturile de pe marginea terenului.

M-aş lăsa trezită dimineaţa de sunetul provocat de un arcuş, apoi aş continua să visez un areal, un arlechin voios şi un arac ce mi-ar susţine emoţiile, în timp ce mi-aş ţine gândurile ascunse într-o armătură. Uneori revin la zilele de poveste din copilărie, mă gândesc la un arin şi la modul în care se arau pământurile în sate. Pe atunci priveam oamenii drept nişte arătări care ţineau unelte grele în mâinile bătătorite în podul palmelor.

Să scrii e o artă. Să transmiţi e un talent. Să iubeşti e o armonie. Să fii capabil să oferi e o bucurie. Sunt clipe în care aş arunca sensurile pe care lumea să le prindă din mers. Încerc să mă fac înţeleasă prin scris. Sunt un om mic într-o lume mare. Renunţ la încăpăţânări şi idei care despart în loc să unească. Continui să învăţ din tot ce mă doare. Mă simt puternică, dar slabă în acelaşi timp, chiar şi atunci când încerc să-mi ascund vulnerabilitatea.

Descopăr răbdare în omul de lângă mine. Şi-i mulţumesc şoptit pentru că mă acceptă aşa, grăbită, energică, entuziasmată, zâmbitoare şi iubitoare. Îi mulţumesc pentru faptul că îmi oferă acel echilibru de care am nevoie, şi pentru că în tot tumultul meu sufletesc, are abilitatea de a mă domoli, calma şi linişti.

Dumnezeu mi-a dat minte destulă, încât să mă descopăr pe mine în tine.

Anunțuri

6 gânduri despre „Ma simt om atunci când iubesc

  1. E minunat cand ai pe cineva alaturi! Parca totul trece mai usor 🙂

    Apreciază

  2. M-ai cucerit cu paragraful acela care începe cu: „Sa scrii e o arta…” Arunci sensurile spre alte inimi si starnesti zambete, emotii. Sa-ti fie bine in tot vartejul vietii. Ai o ancora care nu te lasa sa te ratacesti printre amanuntele obsitoare care ne pun in miscare mai mult decat ar trebui. 🙂

    Apreciază

    1. Ruxandra Ionita 22 Noi 2014 — 12:19

      Carmen, este minunat ceea ce exprimi si imi transmiti! Iti multumesc…

      Apreciază

  3. Sa iubesti e o armonie.
    Eu as fi zis altfel. „Sa iubesti este armonia. Singura armonie perfecta”. Pentru ca, asa este, nimic nu se compara cu iubirea. Iubirea este maximum posibil pe care-l poate da omul. Si cand zic „iubire” nu ma refer neaparar la 1+1. Nu neaparat.

    Iar ai scris cu sufletul 🙂

    Apreciază

  4. Ruxandra Ionita 20 Noi 2014 — 17:45

    Iar ma lasi fara cuvinte..

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close