Uneori visez sa ating cerul cu mana

Uneori visez să ating cerul cu mâna și să plutesc pe nori admirând frumusețea pământului care se deschide înaintea ochilor mei ca un miracol desăvârșit. Trăiesc senzația de transfigurare în val și de revărsare dinamică în infinitul mării. Mi-e dor să simt fire de nisip sub tălpi. Şi să adun cu privirea pietre pe care să le ascund în buzunarul prea gol.

cute-love-couple-wallpaper-for-mobile-8
Articol scris pentru Duzina de cuvinte

Tu îmi aduci din când în când aminte cât de rău doare dorul, cântându-mi uneori din depărtarea ta. Când taci mi se aşterne iarna peste tâmple. Aştept să mi te aducă gândul cât mai aproape şi să îndepărtezi cu o îmbrăţişare tremurul dat de prima briză de frig. Cred că oamenii lasă întotdeauna un felinar aprins, un zăvor uitat deschis, câteva firimituri de siguranță. Şi-o pisică ce are o freză ciudată stă la pândă, privind strâmb snopul de flori care miroase a albastru.

În fiecare zi simt cum vibrezi în mine. Caut talentul unui pictor care să-mi ilustreze cu o pensulă fiecare strop de emoţie. Ar face pauze de câteva minute, copleşit de ce-ar vedea în mine, iar în minutele de odihnă ar sorbi dintr-o bere, care mie întotdeauna mi se pare amară.

Te strig în sinea mea. Te caut in imaginile vii, în zâmbetul din privirea celorlalţi. Ţine-mă de mână. Îmi place liniştea pe care mi-o transmiţi când sunt în preajma ta. Ar trebui să-mi cumperi un filtru care să-mi păstreze toate gândurile. Şi să facă o selecţie drastică. Câteodată sunt prea haotice, iar atunci îmi simt capul cât un dovleac. Mi-amintesc de prima noastră plimbare cu maşina. De un parc, un petic de iarbă şi-un hamac nelocuit.

Anunțuri

8 gânduri despre „Uneori visez sa ating cerul cu mana

  1. Foarte frumos scris textul tau dar mai frumoase sunt sentimentele ce razbat dintre randuri, caldura si duiosia sufletului tau….

    Apreciază

    1. Ruxandra Ionita 2 Noi 2014 — 9:46

      Iti multumesc mult pentru aceste aprecieri atat de frumoase!

      Apreciază

  2. Uneori visez să ating cerul cu mâna,
    uneori l-aş prinde în pumnul închis,
    aş rupe din nor un caier ca lâna,
    din senin aş fura un albastru de vis.

    L-aş păstra pentru când mi-ar fi dorul mai greu,
    l-aş păstra într-un sipet cu lacăt de vânt,
    l-ar sufla-ncuietoarea-n sufletul meu,
    apoi l-ar scăpa evadat în cuvânt.

    Apreciază

    1. Ruxandra Ionita 2 Noi 2014 — 9:46

      Minunat…

      Apreciază

  3. Rar mi s-a întâmplat să scriu aşa, ca şi când aş picta un tablou. Simţul meu practic răzbeşte până şi in slovele mele…cu ”sens”, de poveste, de acţiune in sine. Scrisul e mai mult de atat, asa ca aici la tine, de parcă poţi atinge sufletul cu mâna şi privirea. Si te alină.

    Apreciază

  4. Ruxandra Ionita 7 Noi 2014 — 11:51

    Cuvintele tale au puterea de a ma alina si de a-mi face sufletul sa jubileze de bucurie si incantare. Iti multumesc pentru toate gandurile calde si frumoase.

    Apreciază

  5. Ai scris cu o profunzime incredibila!

    Apreciază

  6. Ruxandra - Mirela Ionita 29 Mar 2015 — 11:29

    Multumesc mult. Te mai astept. :*

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close