Jurnal sau gânduri în dezordine (2)

Săptămâna asta a fost grea, plină, obositoare până la refuz. Am avut zile în care am simţit că mă sfârşesc de oboseală şi dimineţi în care m-am încărcat cu un munte de energie.

Astăzi vreau să văd un film, să mănânc un BigMac (asta aşa, ca o ultimă poftă, că de mâine mă trec pe interzis, adică regim, sport şi mult verde) şi să îmi clătesc ochii prin magazine căutând o vestă d-aia cu blăniţă, în care să-mi fie permanent cald. Ştiu, visez.

Afară este atât de frig, că te zgribuleşti numai când scoţi nasul afară. Tot mai sper la zile cu soare, timp de plimbări în parc şi dat în trenuleţul groazei în Orăşelul copiilor. Nu am reuşit să îl conving pe Om să ne dăm în chestia aia, care te ridică şi te lasă jos brusc. Fast tower. Totuşi, mai încerc.

În casă e rece şi miroase a iarnă. Şi a spaţiu în care nu-mi mai găsesc nici locul, nici liniştea. În casă se simte şi acum lipsa Pufoasei mele şi-as vrea să mai văd măcar 5 minute o porcuşoară la fel de frumoasă ca cea pe care am avut-o. Îmi dau seama că am iubit teribil animalul ăla pufos şi atât de drag. Îmi umplea un gol din suflet şi îmi ţinea de cald când eram tristă.

În bucătărie probabil că un ibric aşteaptă să fie pus pe foc. Aş vrea să simt mirosul ăla de cafea aburindă. Sau de ceai cu scorţişoară.

În suflet…e bine. E cald, e linişte, e iubire, în suflet adun tot ce vreau să transmit, prin cuvinte sau prin tăcerea care întotdeauna spune ceva.

Mă gândesc la faptul că sunt invadată de gravide. Că peste tot văd femei însărcinate. Că toate îmi sunt dragi, aşa, cu burţile la înaintare. Că aş vrea să mai trăiesc măcar o dată senzaţia aia dată de acea fiinţă care se mişcă pe interior şi care creşte armonios în tine. De data asta aş vrea o burtă mare, proeminentă, şi să mănânc ce-mi place, fără să simt o stare permanentă de rău ce se întinde pe parcursul a nouă luni de sarcină…

Meșteresc cuvinte pentru carte. Scriu, când pot şi când am ce. Scriu şi pe blog, pentru că mi-e drag şi uneori mi-e şi jurnal, nu doar sursă de scris romantic. Mai citesc, mai pun gânduri în noul jurnal abia cumpărat…repede se mai termină…mi-ar trebui o agendă uriaşă.

Ascult…muzica de la radio.

Citesc…acelaşi Julesc Verne, pe care l-am citit cu entuziasm atunci când eram copil. Acum îmi pare anost, plictisitor, lipsit de noimă. Am trecut de emoţia aventurilor în care te-ai fi aruncat oricând şi oricum, adolescent fiind.

Sunt recunoscătoare Omului, că este lângă mine, că mă susţine, că mă încurajează, că mă strânge în braţe, că mă lasă să îi simt căldura sufletului, că râde de copilăriile pe care le fac sau spun, că nu se supără dacă îl mânjesc cu ruj şi nici nu se enervează când mă milgesc de el să îmi facă masaj.

Îmi doresc pace, linişte, iubire şi zile senine!

 

 

Anunțuri

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close