Uneori mi-ar plăcea să nu mai am suflet

Uneori cred că pentru meseria de blogger îți trebuie un job full time. Trebuie să ai timp să aloci blogului și blogosferei în general. Iar eu nu mai am timp. Oricum aș încerca să îl împart, îmi dă cu rest. Săptămâna asta mi-am dorit să scriu pe blog de cel puțin trei ori. Nu am reușit nici măcar o dată.Tot săptămâna asta am reușit performanța de a citi o carte pe zi. Mare lucru, mai ales pentru că lectura în cauză nu este chiar genul de lectură care să mă prindă sau să mă țină cu sufletul la gură. Anumite scrieri chiar îmi par banale. Sau am crescut și nu mai văd lumea cu aceiași ochi.

În ultima perioadă m-am simțit cam rău, și abia am tras de mine să îndeplinesc tot ce aveam de făcut. Răceala m-a sleit de puteri, iar dacă aș fi avut cum, aș fi luat virusul de-o aripă și l-aș fi îndesat într-o sticlă pe care apoi aș fi aruncat-o departe. Mi se face dor de cerul azur, de soarele care arde și de piatra pe care am pierdut-o la mare. Mereu am avut o sensibilitate aparte pentru pentru tot ceea ce aduce a ametist. Într-o zi o să-mi cumpăr o brățară.

Aș fi pus o frunză într-un tablou, dacă m-aș fi priceput la pictură. Și aș fi vrut să învăț cum să desenez un motan care se joacă cu o minge.

Mi-ar plăcea să am curajul unui om care nu mai are nimic de pierdut. Să pot îndura viața cu o tărie nebună, fără a mă lăsa prinsă din urmă de regrete. Mi-ar plăcea să iubesc ploile neîncetate de toamnă și să găsesc adăpost în brațele tale. Mi-ar plăcea să mă îmbrac cu tine, iar tăcerea să-mi servească drept alinare. Și-aș vrea să mă înveți cum să nu mă mai doară răutățile celor din jur. Greutatea anumitor vorbe îmi înăbușă respirația iar cuvintele se izbesc de mine răspândindu-se în zare în mii de frânturi goale.

Uneori mi-ar plăcea să nu mai am suflet. Doar uneori.

Articol scris pentru duzina de cuvinte
Articol scris pentru duzina de cuvinte
Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Uneori mi-ar plăcea să nu mai am suflet&8221;

  1. Adriana 18 Oct 2014 / 1:16

    …hmm. Te redescopăr. Mereu, mereu, dar tot nu sunt de acord cu ultima fraza. Mai bine sa nu-ţi mai atingă sufletul relele lumii. Cândva, am făcut o afirmaţie cum că mi-am lăsat o parte din suflet intr-un loc ce-mi plăcea. Imi place şi acum. Am fost certată de cineva cu abilitaţi energo-terapeutice, cum că vorbele pot face mari daune fizic şi psihic şi că sufletul nu poate fi fragmantat nici măcar metaforic. Am tăcut, pentru ca n-am inteles-o, dar de atunci evit aceste gânduri. Te imbratisez cu drag. Mi-a fost drag textul tău. Sănătate, Rux…

    Apreciază

  2. Ruxandra Ionita 18 Oct 2014 / 9:53

    Adriana, tu gasesti intotdeauna cuvintele potrivite care sa-mi mangaie sufletul. Poate asta este si unul dintre motivele pentru care imi esti atat de draga. Inca nu am reusit sa ating acea performanta de a nu ma mai lasa ranita de vorbele usturatoare ale celorlalti. Inca ma straduiesc sa urc si treapta aia. Frumos ai scris…sensibil si cald. Te imbratisez :*

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s