6 ani! Frumoşi, plini, uşori sau grei, s-au scurs şase ani de când Eva a venit pe lume. Iar totul îmi pare atât de aproape, de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Noaptea plină de dureri, chinul aducerii pe lume al unui boţ de om, agitaţia, nerăbdarea, dorinţa de a o vedea şi de a o strânge în braţe. Mi-aduc aminte primii paşi, primele gesturi, primele cuvinte. Mi-aduc aminte de mine, cum o ţineam pe burta şi îi citeam poveşti. Sau cum mă jucam cu degeţelele ei mici, care mă căutau tot timpul. Sau cum învăţam împreună să facem puzzle-uri şi să rostim cuvinte noi. Da, am trecut printr-o serie numeroasă de schimbări de când am devenit mamă.

10551120_1484340278512543_5929321238418670720_nM-am bucurat s-o văd cum face primii paşi, cum aleargă spre mine, cum mă strânge în braţe sau cum îmi spune că mă iubeşte. Am trecut printr-o mulţime de stări de când am devenit mamă şi am trecut prin multe alte lucruri împreună. Am cunoscut panica în momentele în care era bolnavă şi nu ştiam cum să o scap de dureri, am trăit deznădejdea clipelor când patrulam pe holurile spitalelor, neştiind cum să îi fac suferinţa mai suportabilă. Am plâns de câte ori cineva i-a pus în umbră zâmbetul sau când sufletul ei simţea acut o lipsă sau un dor.

Sunt zile în care nu sunt sigură dacă ştiu să fiu o mamă bună. Sunt zile în care mă gândesc la faptul că poate nu reuşesc să fac pentru ea câte ar merita. Iar alteori pune stăpânire pe mine deznădejdea, căci îmi dau seama că aş putea să fiu mai bună de atât. Nu e timp pentru toate. Nici răbdare suficientă, nici loc de linişte în care să-mi adun toate neputinţele. De fiecare dată, în fiecare an, am încercat să mai urc o treaptă, să fac mai mult, să sper mai mult, să încerc mai mult, să pot mai mult!

Sper ca ea să crească frumos, armonios, să înveţe ceva din fiecare experienţă, să fie bună, blândă, înţelegătoare, să aprecieze lucrurile ce se petrec în jurul ei, şi să ajungă un om apreciat şi iubit! Noi o iubim oricum şi-i spunem şi aici: La mulţi ani, Eva!

 

Anunțuri