Un an de "noi" cu fericiri in "doi"

Totul s-a petrecut datorită blogului. Mi-ai spus că ţi-a plăcut şi că ţi-a stârnit curiozitatea. Eu am citit un mesaj pe care îl primisem, doar că nu l-am citit aşa cum ar fi trebuit. Am inversat o literă şi sensul a fost cu totul altul. Nu ţi-am spus niciodată lucrul ăsta. Pentru că nu mi s-a părut un detaliu important, dar de câte ori îmi aduc aminte de modul în care a început totul, inevitabil, zâmbesc. Eram într-o perioadă nu tocmai prielnică, o perioadă în care oscilam între a continua să mai scriu sau a renunţa, o perioadă în care îmi doream să fac nişte schimbări dar totuşi nu îndrăzneam, o perioadă în care viaţa mea era un haos. Mulţi ani, după naşterea Evei, am respins ideea unei relaţii. Nu pentru că aş fi ajuns să cred că toţi bărbaţii sunt nişte animale cu chip uman, ci pentru că eram aproape convinsă că relaţiile nu-s de mine, ori pentru că sunt prea dificilă şi greu de suportat, ori pentru că bărbatul ăla pe care-l doream alături de mine era doar o închipuire.

M-ai intrigat în repetate rânduri şi mi-am dorit să te cunosc. Mi-am dat voie să te cunosc, nemailuându-l pe NU în braţe. Rămâne memorabilă prima întâlnire, graba, emoţiile, bucuria, dorinta de cunoaştere. Rămân în amintire primele alei, primul parc, primele zâmbete şi primele destăinuiri. Când te-am văzut întâia oară mi-am imaginat momentul în care aş fi ajuns să-mi fie dor să-ţi ofer tot. N-a fost nevoie să aştept clipa în care să mă îndrăgostesc de tine. O ştii de la primele priviri. Şi o simţi. Când te-am văzut de fiecare dată alături de mine, mi-am dat seama că am aşteptat toţi anii ăştia să te găsesc.

Oamenii se leagă pentru totdeauna, într-un moment cheie și legăturile acelea nu dispar niciodată, oricât de slabe ar fi. Drumurile, mersul fără oprire, muzica în timpan, îmbrăţişările pe fugă, nevoia de a aparţine, nerăbdarea, setea de dragoste, cum te fac toate astea să te simţi?

Uneori aş vrea să ştiu ce simţi. Aş vrea să vii să-mi spui. Să vrei să îmi spui ce se petrece în tine. Şi e una din zilele alea când aş veni în fugă până la tine, măcar să te vad. Mi-ar face bine. Tu mi-ai zambi cu înţelegere si probabil m-ai ţine în braţe. M-aş simţi mai uşoară. Azi am visat frumos. Te aveam lângă mine şi stăteam îmbraţişaţi, vorbind printre săruturi. Am simţit că locul meu e acolo. În braţele tale.

Iubirea asta e cea mai frumoasă pentru ca nu mai iubesc copilăreşte. Pentru că îmi pasă mai mult de zâmbetul tău, decât de dorul meu. Pentru că încă de la început, totul a fost total diferit de tot ce am trait pâna acum. Pentru că uneori nu pot să te înţeleg, şi cu toate astea te vreau lângă mine. Pentru că m-ai învăţat că pot orice, şi că sunt mai puternică decât credeam. Iubirea asta m-a facut să uit tot ce-a fost înainte. Nu-mi amintesc sărutul altcuiva. Nu-mi amintesc nicio altă privire.

Să îţi spun ce mi-am dorit. Azi. Mi-aş fi dorit să mă alint în braţele tale, să mă răsfăţ. Aş fi vrut să-mi liniştesc gândurile sprijinindu-mi capul de pieptul tău. Aş fi vrut să îmi promiţi orice. Te-aş fi sărutat şi m-aş fi prefacut că te cred.

Uneori tresar. Şi simt un nod fierbinte în gât. Alteori lumina pătrunde direct în mine, atunci când dimineaţa privesc pe geam. Şi te caut cu privirea. Dezmiardă-mă. Dimineţile sunt frumoase când mă trezesc în braţele tale.

Nu o să ştiu niciodată cum să-ţi mulţumesc pentru toate aceste 365 de zile în care m-ai făcut fericită. Te-am iubit în fiecare zi mai mult. Am tot căutat un ceva la tine care să nu-mi placă. Un lucru de care să pot să mă leg. Dar nu există. Te iubesc când zâmbeşti, când mă strângi în braţe, când mă săruţi, când discutăm şi îmi ceri părerea, când mă prinzi de mână şi chiar şi atunci când mă cerţi. Mi-eşti drag şi când te enervezi iar în momentele alea te-aş săruta cu iubire multă. Dar prefer să-ţi las răgaz să te linişteşti.

Cu tine, am văzut şi marea, şi muntele, şi lumina, şi întunericul. Am savurat fiecare clipă şi m-am bucurat precum un copil de fiecare frântură de amintire pe care am construit-o împreună! Am râs, ne-am plimbat, ne-am jucat, eu am mai şi cazut (ceva tipic mie, absolut normal şi firesc pentru o fiinţă aiurită), am fost la concerte, ne-am ţinut de mână, ne-am plimbat pe faleză, am simţit nisipul moale sub tălpi, ne-am jucat sub valuri şi ne-am ţinut de cald reciproc. Ne-am fost tot timpul aproape, în fiecare moment. Mi-aş dori ca următorii ani să fie cel puţin la fel de frumoşi!

Te iubesc!

Reclame

4 comentarii

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s