Rar mi s-a întâmplat să stau zece minute în faţa calculatorului şi să nu ştiu ce să scriu. Sau cum să încep. Sau ce subiect să abordez. Aşa că azi n-o să scriu despre nimic. N-o să scriu nimic extraordinar, nici captivant ori romantic. Pentru că n-am cuvintele cu mine. Unele încă mai stau leneşe în Kindle şi aşteaptă să le fac transferul pe blog. Sau în documentele în care mai scriu, în funcţie de caz. Azi-noapte am scris când inspiraţia mi-a bătut la uşă dar m-am oprit atunci când ochii au început să usture şi spatele să mă doară. Uneori parc-aş vrea un laptop capabil pe care să-l ţin în poală atunci când mă apuc de compus.

Am văzut atâtea postări pe Facebook, cu copii care merg la şcoală, pici de clasa I, încât m-am întors un pic în timp şi mi-am adus aminte de mine în prima zi. A fost un eşec total. N-am vrut la şcoală. Am plâns în ziua aia cât nu cred că am plâns în toţi cei şapte ani de până atunci. M-a speriat aglomeraţia din curtea şcolii, mulţimea de părinţi, copii şi profesori, mi-au displăcut uniformele şi pamponul alb pe care mi-l punea mama obligatoriu, pentru că părul meu trecea de fund.

Primul an de şcoală a fost cel mai plictisitor, pentru că deja ştiam să scriu şi să citesc, şi învăţătoarea mă obliga să revin la liniuţe şi bastonaşe. Per total, m-am acomodat, dar prima zi a fost groaznică.

Am plâns până am adormit. Acum mă întreb cum va fi Eva în prima zi de şcoală. Ea e ceva mai zvăpăiată decât am fost eu. Începusem să fac tâmpenii şi să fiu mai băieţoasă de prin clasa a 3-a. Iar într-a 12-a m-am liniştit şi-am devenit o lady. (chipurile)

tumblr_nbizykmkXt1smuhk7o1_500Azi am căutat o îmbrăţişare. Dar el era prea departe iar eu prea întoarsă pe dos. Am simţit-o doar la nivel telepatic. Dar tot a fost bine.

În fiecare zi simt prezenţa iubirii, învelită într-o îmbrăţişare. Ea este  un preludiu care trezeşte simţurile.

O îmbrăţişare adevărată a corpurilor e frumoasă ca o convorbire între două inteligenţe, în care nici un moment una nu pierde înţelegerea cu cealaltă, sau ca o carte citită cu pasiune, în care fiecare amănunt e priceput şi justificat.

M-ascund de tine, m-ascund de noi
M-ascund de soare, de vânt şi ploi,
M-ascund într-una şi nu-ndrăznesc
Ca sa îţi spun cât te iubesc

Anunțuri