Oboseală. Cruntă. Am revenit la starea aia de robot care face lucrurile sistematic, dar la mod automat. Mergem pe repede înainte. Îmi aduc aminte de anii în care parcă timpul stătea în loc iar eu aşteptam cuminte să treacă. Acum am senzaţia că zboară şi nu reuşesc sub nicio formă să îl prind. Am putut în ultimile zile să scriu mai mult decât am făcut-o în ultima lună. Am mai găsit nişte cărţi interesante pe Amazon şi le-am vârât repede în Kindle. Partea bună e că nu mai stau să cumpăr cărţi, să le car în geantă şi să acuz dup-aia dureri de spate sau umeri. Mă fascinează jucăria asta. Mai ales atunci când pot să-mi scriu notiţele în el, în funcţie de cum curge inspiraţia.

large3M-am trezit fericită, cu o voce mişto în timpan. În fiecare zi îmi alimentează sufletul şi-mi sporeşte tot dragul. Cand iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul, chiar daca drumurile îi sunt grele şi prăpăstioase, şi când aripile-i vă cuprind, supuneţi-vă ei, chiar dacă sabia-i ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni, iar când vă vorbeşte daţi-i crezare, chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfărâme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.

Avem darul iubirii, însă iubirea este ca o planta delicată. Nu o poţi accepta pur şi simplu, apoi s-o lasi uitată undeva, sau să crezi că va creşte singură. Trebuie să o uzi tot timpul, să ai grijă de ea şi să o hrăneşti. Nu trăim sentimente care ne transformă, ci sentimente care ne sugerează ideea de transformare. De pildă, iubirea nu ne purifică de egoism, dar ne face să-l simţim şi naşte în noi ideea unei lumi îndepărtate, unde acest egoism nu şi-ar mai găsi locul.

Te voi iubi în fiecare minut câte o zi, pâna când toţi anii se vor umple de preistorii.

Anunțuri