Azi am fost pe chill mode. Adică m-am concentrat mai mult pe scris decât pe alte lucruri ce ar fi avut toate şansele să îmi distragă atenţia. M-am contrat cu nişte persoane pe un subiect destul de delicat şi am tras concluzia că oamenii sunt atât de superficiali, că parcă nu îţi vine să crezi. Am citit o situaţie ipotetică, unde era adresată următoarea întrebare:

Sa zicem ca esti intr-o relatie cu o persoana de multi ani. Cand ai inceput relatia, partenerul arata foarte bine si ani buni de zile te-ai bucurat de fizionomia placuta a partenerului, de corpul frumos, etc. Daca la un moment dat partenerul are un accident care lasă urme vizibile, sau chiar ajunge în stadiul în care nu se mai poate deplasa, având nevoie de sprijinul şi suportul tău, ce ai face? Ai continua relaţia, sau l-ai părăsi?

Şi m-au apucat pandaliile. Nu fără motiv, evident, ci când am văzut cum marea majoritate efectiv s-ar da la o parte, şi-ar abandona partenerul, şi şi-ar căuta un altul. Pentru că e greu să ai grijă de un om bolnav, e greu să fii mereu prezent, să îl ajuţi, să îl sprijini. Nimeni nu spune că ar fi uşor, dar se poate. Se poate atunci când îl iubeşti pe cel de lângă tine şi când sentimentele sunt  mai presus decât acea afecţiune. De fapt nu tu eşti cel care simte durerea, ci partenerul. Tu doar eşti acolo, dispus să-i fii alături în toate momentele prin care trece.

Da, primul imbold e de şoc şi groază, urmat de clipe de disperare, confuzie, durere, frustrare, etc. Apoi cel rănit se obişnuieşte cu durerea sufletească şi-şi continuă viaţa. E mult mai suportabilă atunci când alături de el se află persoana pe care o iubeşte. Eu n-aş pleca. As sta acolo, lipita de el, şi i-aş oferi toată dragostea, spijinul, atenţia de care ar avea nevoie. Sentimentele nu mi s-ar schimba, ba poate chiar ar deveni mai profunde.

Mulţi se leaga de incapacitatea partenerului accidentat de a mai face dragoste. Actul sexual este o parte importantă într-o relaţie, dar nu decisivă. Poţi trăi fără asta. Suntem oameni, nu animale. Avem sentimente, şi ne putem înfrâna anumite instincte. Nu totul se învârte în jurul sexului. Iar apropierea fizică nu este deloc interzisă, iar aici mă refer la atingeri, mângâieri, vorbe frumoase, etc. Un om ce fizic devine inapt să facă anumite lucruri, nu devine inapt mental şi sufleteşte.

Tu ce ai face? Ai rămâne alături sau ai pleca?

 

Anunțuri