Despre sotia care trebuie sa devina casnica

Nu ştiu daca am apucat să îţi spun că atunci când aud, citesc, sau asist la pronunţarea anumitor aberaţii, tensiunea îmi creşte brusc şi pulsul o ia razna. De indignare, cred. Mi-a fost dat să citesc o chestie extraordinar de interesantă. Femeia ideală, de fapt soţia ideală este aceea care odată ce s-a căsătorit devine casnică. Pentru că femeia din cauza asta se căsătoreşte, pentru a trăi din plin viaţa minunată de femeie care ştie doar să spele, să gătească, să facă curăţenie, şi să pregătească cei doi sau trei copii pentru şcoală. O soţie nu trebuie să îşi neglijeze bărbatul sau casa!

In sha’Allah aş fi spus, în cazul în care m-aş fi aflat printre musulmani. La ei e o altă poveste, sunt alte tradiţii, cu totul alte obiceiuri. Noi nu facem parte dintre acele femei care au rolul doar de a cheltui ceea ce barbatul munceşte, nici nu trebuie să stăm cu totul astupate, numai cu ochii la vedere, nici nu trebuie să mergem în urma bărbatului atunci când păşim pe aleile unei străzi, drumuri, sau poteci.

Puţin îmi pasă de ceea ce s-a întâmplat înainte de ’89 sau de cum îşi trăiau viaţa străbunicii mei. Nu mi-ar fi plăcut să trăiesc într-o perioadă în care căsătoriile erau aranjate, uneori mirii ajungând să se cunoască abia în ziua nunţii, sau în cel mai fericiti caz, în ziua logodnei, nu mi-ar fi plăcut să ajung sclava unor lucruri care se făceau din obligaţie şi nu din plăcere. Suntem în douămiipaişpe, deci s-ar presupune că evoluăm. Suntem oameni, cu un creier la purtător, deci avem capacitatea de a gândi şi de a acţiona în consecinţă.

Nu susţin îndobitocirea femeii de către bărbat, nu pot concepe cum femeile mai accepta în secolul ăsta să fie ţintuite într-o casă în care trebuie să faca zilnic aceleaşi lucruri, nu pot înţelege cum o femeie acceptă să nu mai aibă o viaţă socială sau cum renunţă la orice legătură cu viaţa exterioară. Şi cred că dorinţa bărbatului de a-şi ţine ”nevasta” acasă porneşte dintr-un orgoliu nemăsurat sau dintr-o gelozie oarbă. Apoi, aceleaşi femei, după vârsta de 50 de ani stau şi-şi plâng în pumni atunci când se trezesc părăsite şi fără a şti ce să facă pentru a-şi câştiga existenta. Dacă 30 de ani doar stai, nu prea te mai consideri apt să-ţi construieşti o carieră, deşi excepţii s-au mai văzut.

Eu privesc căsătoria altfel. Drept o unire a unor destine, dorinţa de a avea o viaţa comună cu omul iubit, dorinţa de a construi alături de persoana pe care o ai alături şi care îţi face viaţa mai frumoasă. Muncind fiecare pentru clădirea acelei fericiri durabile. Da, o femeie poate fi independentă, poate munci în domeniul care îi aduce satisfacţii financiare şi morale, poate avea grijă de bărbat şi copii, atât timp cât toate se îndeplinesc cu dragoste, nu pentru că trebuie. Cred în sprijinul pe care partenerii şi-l pot oferi necondiţionat, nu în lucrurile forţate care aduc doar deziluzii.

Am zis.

Love-Wedding-Bride-Eiffel-Tower-Paris-France-Wallpaper-1800x1155

 

Reclame

8 comentarii

  1. Căsătoria înseamnă pentru multe o schimbare de statut și o acceptare a unei condiții pe care nu știu cine naiba a fixat-o așa cu secole în urmă.
    Ferească Dumnezeu să te revolți! Sunt unii care știu cum să te „pună la punct” ca să-ți sară emanciparea din cap!

    Apreciază

  2. Casatoria nu este obligatorie… daca ai curajul sa-i infrunti ce cei care se mira ca la peste 35 de ani inca nu te-ai casatorit; dar si pe cei si mai multi care se mira ca esti intr-o relatie cu aceeasi persoana de 12 ani si inca esti un cuplu necasatorit.

    Daca ai curajul asta, vei vedea ca totul se rezolva cu timpul: parintii se obisnuiesc sa te vada ”intr-o relatie” neoficiala si prietenii vor inceta, dupa un timp sa te mai bata la cap cu casatoria.

    Iar barbatul/ iubitul/ prietenul este asa cum l-ai educat inca de la inceput 🙂 daca l-ai invata inca de la inceput ca responsabilitatile se impart, va sti si sa gateasca, sa spele haine/vase si veti face curatenie impreuna (prietenul meu a fost ”educat” astfel inca de la inceput, astfel ca impartim toate responsabilitatile casei.

    Apreciază

    1. Casatoria nu este obligatorie, bineinteles. Mult timp am fost contra casatoriei, poate pentru ca mi se tot confirma faptul ca barbatii sunt ok pana intr-un anumit punct, apoi treburile se schimba. Ma rog, eram eu prea imatura pentru a intelege ambele sexe. Acum, vad rostul casatoriei, si nu e vorba de hartia aia, cat e vorba de insemnatatea actului in sine. Barbatii care nu vad o problema in a-si ajuta partenera, si de a imparti treburile in mod egal, sunt barbati care apreciaza femeia de langa ei si care o ajuta cu drag. In schimb, mai exista specii ce nu mai pot fi schimbate, oricat si-ar dori partenera sa schimbe acest aspect. Daca asa au fost obisnuiti, asa raman.

      Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s