Amurgul tacerilor – ganduri imprastiate

”Din lipsa de relații umane, am format legături cu persoanje create pe hârtie. Am trăit iubirea și pierderea prin poveștile care se întind de-a lungul istoriei; am experimentat adolescența prin asociere. Lumea mea este o rețea formată din cuvinte, legând membru de membru , os de tendon, gânduri și imagini, toate laolaltă. Sunt o ființă compusă din litere, un personaj creat din propoziții, o născocire a imaginației formată prin ficțiune.”

A fost o săptămână în care am privit amurgul tăcerilor. Uneori am nevoie doar să tac. Mă mai ascult din interior, dar nu pot exprima întotdeauna ce simt. A venit momentul pentru pauza mult aşteptată. Mai sunt câteva zile până plecăm în vacanţă. Când o să văd marea o să ţip de bucurie. Exact aşa, ca un copil naiv, mă voi bucura de vântul sălbatic şi voi înşira pe nisipul fin cuvinte scrise într-un ritm incert, dar în acelaşi timp vindecător.

Te-ai gândit vreodată la faptul că oamenii îşi faci prieteni noi și că nici măcar nu trebuie să stea cu ei zi de zi? Când ne vedem tot timpul cu aceleași persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viața noastră. Și cum ele fac parte din viața noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu ești așa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noțiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viața. Și nimeni nu știe cum trebuie să-și trăiască propria-i viață. Şi atunci, unde regăsim alipirea sufletelor?

În unele seri mă gândesc la gândul văratic, gândul pe care l-aş împrăştia de fiecare dată, iar şi iar, cu aceeaşi căldură care ne toropeşte inimile, zilnic. Pe o perioadă de câteva secunde aş deranja un alchimist, pe care l-as obliga să îmi spună cât mai multe despre alchimia gândurilor. Ale mele cresc în intensitate şi se îndesesc de câte ori te văd cu ochii minţii.

Am visat un inorog, o imagine nu tocmai potrivită pentru o noapte exagerat de călduroasă. Se uita tâmp la mine şi încerca să-mi dea de înţeles că ar trebui să îl urmez. Culmea e că mai era şi vopsit în culori nu tocmai masculine.  Moaca lui avea acel ceva care putea doar să îţi smulgă zâmbete. Mai departe nu ştiu ce s-a întâmplat, pentru că a sunat telefonul. Şi mi-au bruiat trezirea şi cei de la salubritate, care fac zgomot la prime ore ale dimineţii.

Visul tău cât de clar este?

Articol scris pentru duzina de cuvinte.

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Amurgul tacerilor – ganduri imprastiate

  1. mi-ar fi plăcut să te avem în tabel…. 🙂 regret că am văzut abia acum postarea.

    Apreciază

  2. psi, nu-i problema. eu am trimis pingback cu link-ul articolului si ma inscrisesem in tabel.

    Apreciază

  3. Frumos. Ce ai scris m-a dus cu gandul la vorbele Ieromonahului Hristostom Filipescu
    „Viaţa e ca un bumerang. Înţelepciunea populară ne aduce aminte de şcoala vieţii: „Ce-ai semănat, aceea culegi”; „Cum îţi aşterni, aşa vei dormi”. Modul în care te comporţi cu cei din jur spune multe despre trecutul tău, dar şi despre ceea ce se va întoarce la tine. Există o logică a relaţiilor umane, care, atunci când nu este preţuită, se încolăceşte asupra minţii şi inimii fiecăruia. Morala este cea care menţine armonia între culturi şi cultivă frumosul.”

    Apreciază

    1. Multumesc frumos…impresionate cuvinte ai lasat aici..

      Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close