Sa-ti vorbesc despre iubirea care le reda orbilor vederea

Gândurile noastre sunt fluturi cu care zburăm prin propria minte. Pe aripile fluturilor noștri de hârtie, asemenea unor solzișori ce irizează lumina, sunt tatuaje ciudate, înscrise cu cerneală tipografică. Să ne gândim că emoţiile noastre sunt fluturi care zboară prin gânduri. Fluturele nu se urnește de pe frunza lui dacă nu-i inventăm aripile adevărate, care nu sunt de hârtie, nici de cerneală, nici de cuvinte, ci de imagini, atingeri, mirosuri și melodii.

Când ne-am întâlnit prima oară aş fi vrut să te întreb dacă crezi în dragoste. Sigur, m-aş fi gândit la izbucnirile de pasiune care ne dorim să dureze o viață, cele care ne împing să facem și să spunem lucruri pe care în alte condiţii nu am fi îndrăznit să le rostim; cele care ne fac să tremurăm de teamă că există o mică posibilitate de a pierde acea persoană – un sentiment care ne sărăcește în momentele de cumpănă, fiindcă vrem să păstrăm ceea ce iubim.

Acum vreau să-ţi vorbesc despre iubirea care le redă orbilor vederea. De iubirea care e mai puternică decât frica. Vorbesc de o iubire care insuflă vieții sens, care sfidează legile naturii și ale degenerării, care ne face să înflorim și nu cunoaște margini.

”Să identifici fericirea când se află la picioarele tale, să ai curajul și hotărârea de a te apleca pentru a o lua în brațe… și a o păstra. Asta-i inteligența inimii. Inteligența singură, fără acea inimă este doar simpla logică și nu e mare lucru de ea.”

Fiecare centimetru al pielii mele este încordat, încărcat de sentimente, iar presiunea crește cu viteză în pieptul meu, bătând mai tare și mai repede și mai puternic, compensându-mi din plin mișcarea. Nu tremur când sunt încremenită în timp. Îmi antrenez respirația să vină mai încet, număr lucruri care nu există, inventez numere pe care nu le am, mă prefac că timpul e o clepsidra spartă care sângerează secunde prin nisip.

”Caldura lui topește țurțuri de gheaţă care mă sprijină din interior, iar eu mă dezgheț, și ochii îmi clipesc repede până ce rămân închiși, până ce lacrimi îmi alunecă pe față, și decid că singurul lucru pe care vreau să-l îngheț este trupul său care-l ține pe al meu.”

422479

Anunțuri

3 gânduri despre „Sa-ti vorbesc despre iubirea care le reda orbilor vederea

  1. Asta-i inteligența inimii…
    Am mai regasit asta intr-un roman citit, in urma cu cativa ani si m-a facut sa ma opresc si sa patrund mai adanc in sensul expresiei. Este o gaselnita cel putin interesanta, desi paradoxala, din cand in cand ajungem, ca oameni normali sa beneficiem de ea. Nu se intampla rar, dar poate asta face ca inteligenta inimii sa fie un lucru atat de interesant.

    Foarte frumos ai scris, am sorbit fiecare cuvintel. Bravo!

    Apreciază

  2. Iar m-ai lasat fara cuvinte..multumesc!

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close