Jurnalul Evei – Cartea

Când mi s-a propus să particip la acest proiect, am stat puţin în cumpănă, pentru că am trecut prin tot ceea ce înseamnă scrierea unei cărţi. Este plăcut să scrii, este frumos, este înălţător, dar nu este deloc uşor. Scrii şi rescrii. Acesta este mersul lucrurilor. Se poate întâmpla să îţi ia o zi întreagă să scrii o singură pagină, sau doar zece minute. Totul ţine de imaginaţie şi de momentul ăla, plin de inspiraţie. În cartea asta se va pune mult suflet, pentru că anumite întâmplări vor fi inspirate din realitate. Şi m-am hotărât să aşez între pagini câteva părţi din mine.

Nu am acceptat să scriu pentru că este un proiect amplu, la care vor lua parte actori, regizori, oameni cunoscuţi şi destul de apreciaţi, nici pentru că aceasta va fi tradusă în toate limbile lumii pentru ca apoi să se facă un film mergând pe firul poveştii. Ci pentru că mă simt capabilă să fac lucrul ăsta. Şi pentru că îmi doresc să scriu mai mult decât am făcut-o până acum. Poate este şi o ocazie bună să mă perfecţionez.

Să îţi spun cum mi-am imaginat eu, timp de mulţi ani, viaţa unui scriitor. Sau mai bine să îţi spun cum am crezut că decurge ziua unui scriitor. Mi-am imaginat că un scriitor se trezeşte întotdeauna devreme, că zorii zilei îi mângâie chipul pentru a-l anunţa că o nouă zi îl aşteaptă cu braţele deschise. Apoi, impleticit, abia mijind ochii, îşi soarbe cafeaua lent, lăsând clipele să se scurgă, în timp ce îşi trece în revista minţii ce are de făcut.

Mi l-am imaginat călcând pe un covor moale, care miroase a balsam cu flori, îndreptându-se spre biroul unde îşi aşterne gândurile. Mi l-am imaginat tolănit într-un fotoliu imens, gândindu-şi dialogurile, înconjurat de o mulţime de hârtii, apretate sau mototolite de mândrie sau epuizare. Mi l-am imaginat scriind frenetic, cursiv, cu patos, făcând dragoste cu fiecare literă, într-un ritm crescut de emoţie.

Mi l-am imaginat dedicat în totalitate cărţii sale. Dar pentru asta ai nevoie de timp, iar acest timp mie îmi lipseşte cu desăvârşire. Pentru că nu pot face numai asta şi pentru că mai fac şi alte enşpe mii de lucruri pe lângă. Scriu când apuc, noaptea târziu, sau dimineaţa devreme. Scriu când vreo imagine îmi apare pe retină şi persistă. Iar Kindle-ul primit de la iubitul meu mă ajută mai mult decât m-aş fi aşteptat.

De fapt, în scopul ăsta a şi fost luat, pentru a mă ajuta să pot scrie oriunde mă aflu. Am o mulţime de notiţe în el, pe care apoi le adun acolo unde îşi găsesc locul. Jurnalul Evei se scrie într-un ritm ba lent, ba accelerat, în funcţie de inspiraţia care e cu mine, sau nu. O să aloc ceva mai mult timp cărţii în perioada imediat următoare. Până atunci, Eva îşi construieşte povestea.

Ajutati cu un like la promovarea cartii Jurnalul Evei

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Jurnalul Evei – Cartea&8221;

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s