Prioritatea feminina este iubirea, nu scopul si directia

Mulţi nu ştiu dacă Dumnezeu este drept. Cel puţin pentru mine El a fost mereu prezent, chiar dacă de nenumărate ori ceea ce mi-a distrus sufletul a fost senzaţia de neputinţă. Nu reusesc să fiu bună cum aş dori să fiu, nici rea cum socotesc că ar trebui. În clipele grele gândeam că El m-a ales ca să se răzbune pentru toată tristeţea pe care i-o pricinuiesc oamenii. Şi totuşi nu mă tem. Frica ucide mintea. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Şi, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior şi voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi rămâne doar eu.

Dă-ţi seama că există două lucruri care te împiedică să-ţi realizezi visele: gândul că sunt imposibile sau, printr-o bruscă răsturnare a roţii norocului, faptul de a le vedea transformându-le în ceva posibil când te aştepţi mai puţin. Tocmai aici apare frumuseţea. Eu am învăţat să cred în fiecare vis şi să fac tot ce îmi stă în putinţă pentru a-l realiza. Tu rămâi aici, şi ţine-mă de mână.

Iubirea îmi ajunge, căci iubirea îmbraţişează deopotrivă pe oameni şi pe Dumnezeu, viaţa şi moartea. Iubirea cea mare e aici, în camera aceasta. O respir în fiecare clipă. E în mine şi în afară de mine, în tot cuprinsul infinitului. Cine n-o simte nu traieşte aievea, cine o simte traieşte in eternitate. Viaţa omului nu e afară, ci înlăuntru, în suflet.

Îţi ating buzele, cu un deget ating colţul gurii tale, îi urmăresc conturul ca şi cum as desena-o cu mâna mea, ca şi cum pentru prima oară gura ţi s-ar întredeschide, şi mi-e de-ajuns să închid ochii pentru a şterge totul şi a o lua de la capăt.

Mă priveşti, mă priveşti de aproape, tot mai de aproape şi atunci ne jucăm, ne privim tot mai de aproape şi ochii se măresc, se apropie între ei, se suprapun, gurile se întâlnesc şi luptă fierbinte, muşcându-se cu buzele, abia sprijinind limba, zbenguindu-se în lăcaşele lor unde un aer greu intră şi iese însoţit de un parfum îmbibat în tăcere.

Atunci mâinile mele încearcă să ţi se adâncească in piele, să-ţi mângâie necuprinsul părului în timp ce ne sărutam de parcă nu am mai prinde clipa viitoare. Şi dacă ne muşcăm, durerea e dulce, şi dacă ne sufocăm într-o efemeră şi cumplită sorbire simultană a respiraţiei, clipa aceasta instantanee este frumoasă. Iar eu mă simt tremurand lipită de tine precum luna în apă.

Mai am o scoica si cateva pietre, o sa cladesc din ele o mare
Mai am o scoica si cateva pietre, o sa cladesc din ele o mare

logo

Ajutati cu un like la promovarea cartii Jurnalul Evei

Anunțuri

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close