Bucură-te de lucrurile care te fac fericit…

Cred că de foarte multe ori suntem tentaţi să facem lucrurile care îi fac pe ceilalţi fericiţi, şi nu lucrurile  care ne fac pe noi fericiţi, cu adevărat. Pentru că ne-am obişnuit să facem ceea ce ”trebuie” şi pentru că toate acestea fac parte din rutina noastră,  nu pentru că ne face o adevărată plăcere să le îndeplinim.

În toţi anii ăştia pe care i-am adunat, am vrut să-i văd pe cei din jurul meu mulţumiţi, mândri, bucuroşi şi fericiţi. Am învăţat bine ca să îmi fac părinţii mândri, deşi mi s-a spus de fiecare dată că nu sunt bună de  nimic, am practicat un sport dur pentru a avea un spaţiu unde să pot să refulez şi pentru că bunica era bucuroasă de câte ori mergeam la vreun concurs.

Am făcut jurnalismul pentru că am acceptat îndrumarea unui profesor, nu pentru că mi-am dorit cu adevărat să profesez în domeniu.

Am făcut prea puţin din lucrurile care mă făceau pe mine fericită. Şi am acceptat în viaţa mea oameni care de foarte multe ori m-au rănit. I-am tolerat pentru că aveau nevoie de mine şi pentru că atunci, n-am avut tăria de a pleca şi de a-i lăsa în urmă. Am aşteptat să mi se aşeze indiferenţa în suflet,

apoi mi-am luat inima şi mi-am văzut de drum. Mi-au trebuit alţi câţiva ani ca să adun piesă cu piesă şi să o reîntregesc. Acum bate în limite normale. Şi bate fericită.  Pentru prima oară.

E una din serile alea în care ascult reproşuri, tac, şi mă rup pe dinăuntru. E una din serile alea în care nu vreau să iau nimic din mizeria din sufletele altora. Las în urmă o părere de rău, şi-un regret că trebuie să mai aştept puţin. Îmi dau seama că eu nu pot să schimb oameni. În bine. Degeaba le arăt cât de mult greşesc dacă ei sunt fericiţi în prostia lor.

Am obosit să mă irosesc pentru alţii, şi cred că a venit vremea să mă gândesc mai mult la mine, la copilul care face parte din mine, şi la omul pe umărul căruia găsesc mereu un sprijin, o vorbă bună, un sărut depus pe creştet sau o îmbrăţişare care mă topeşte pe dinăuntru.

Spun că e important să facem ceea ce ne aduce zâmbete, să îndeplinim ceea ce ne dorim şi să ne bucurăm de ceea ce avem. Spun că uneori e bine să ne privim în oglindă şi să vorbim cu noi, cu sinele nostru. Încearcă în fiecare zi să-ţi adresezi câteva cuvinte care să te facă să zâmbeşti şi să te motiveze. Ziua ta va decurge altfel.

Alegem oamenii alături de care putem să stăm fără să spunem nimic, dar care ne înţeleg tăcerea şi nu ne fac să ne simţim stânjeniţi.

Te-am căutat vreme de multe vieţi. Şi-am ştiut că până la urmă o să ne ciocnim unul de celălalt, în cine ştie ce împrejurări ciudate! Te iubesc din disperarea căutărilor, te iubesc mai presus de imaginile care mi se plimbă prin vis. Te iubesc de dinainte de a-ţi simţi atingerea palmelor şi dinainte de a-ţi privi ochii sau moaca aia care mă fascinează atunci când râde.

Mi-e dor de tine, să ştii.

happy soul...
happy soul…

 

Reclame

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s