Am obosit, mamă, să te tot iert

într-o dimineață, m-am trezit ușoară
într-o dimineață, m-am trezit ușoară

Îţi scriu aici, ca să nu fiu tentată să îţi urlu toate cuvintele acestea. Şi pentru că e mai bine să îţi spun lucrurile indirect, căci discuţiile cu tine sunt inutile. Nu duc nicăieri. N-am avut niciodată o cumunicare extraordinară. Nici măcar una care să se afle pe linia de plutire. În toţi aceşti ani doar ne-am suportat. Tu ai regretat că ai adus pe lume un copil ca mine, eu am plâns să am o mamă ca tine.

Am invidiat adolescentele care îşi considerau mamele cele mai bune prietene, în timp ce noi eram doar două străine. Ani întregi mi-am dorit să pot vedea în tine o fiinţă apropiată mie, care se preocupă de existenţa mea. Faptul că mi-ai asigurat un trai decent nu te ridică la rang de mamă în ochii mei. Şi nici nu îţi aduce vreun bonus.

Am făcut multe greşeli, dar doar pentru că m-ai împins să le fac. M-a durut indiferenţa, nepăsarea şi răutatea pe care ai îndreptat-o întotdeauna către mine. M-au durut jignirile, loviturile şi fiecare palmă care mi-a lăsat urme, întâi pe chip, apoi în suflet. Cu toate astea, eu te-am iubit. Tare de tot. Aşa cum un copil, instinctiv, îşi iubeşte părintele. Chiar dacă nu ai meritat.

Am plâns odată cu tine atunci când ceva sau cineva te-a rănit. Şi poate că atunci am suferit mai mult decât tine. Cel mai sfâşietor a fost să suport durerea oamenilor pe care i-am iubit. Cu toate astea, te-am mângâiat, alinat, protejat. Te-am încurajat şi te-am împins spre mai departe. N-ai apreciat nimic din tot ce însemn eu, dar te-am iertat. Ţi-am iertat toate nedreptăţile, răzbunările, insultele şi batjocurile.

Şi-mi aduc aminte de mine, copilul ăla timid, pe care l-ai tranformat într-unul fricos. Uneori mă mai uit peste umăr şi-mi mai privesc umbra. Parcă încă mai văd o palmă care se ridică. Îmi aduc aminte de momentele în care mi s-a zbătut sufletul pe interior, de momentele în care îmi doream să ţip din toţi plămânii şi de cum mă rugam să apară bunica, să mă salveze.

Mă rugam să nu fiu conştientă sau să se şteargă rapid orice urmă, atingere, palmă sau cuvânt. Şi se lăsa întunericul în mine.

Dar te-am iertat. Sper ca într-o zi să te poţi ierta şi tu. Ca să îţi eliberezi sufletul care va purta regretul greşelilor pe care acum refuzi să le conştientizezi sau recunoşti. Eu am obosit să te tot iert, mamă, dar ştiu prea bine, acum, care este drumul pe care va trebui să merg. Am învăţat să-mi respect alegerile. Şi să le urmez.

Am obosit să te tot iert, mamă, dar în acelaşi timp mi-am învăţat lecţia. Eu nu ştiu să port în suflet atât de multă ură, ca tine. Pot să fiu plină de furie, pentru ca apoi să pot iubi mai mult. Aşa am învăţat să cresc. Aşa am devenit mai puternică, împărţind iubire şi oferind din ceea ce am. Viaţa mi-a dat ocazia asta.

A iubi înseamnă să iubeşti ce e de neiubit. A ierta înseamnă să ierţi ce e de neiertat. A crede înseamnă să crezi ce e de necrezut. A spera înseamnă să speri când totul pare fără speranţă.

Îţi mai doresc să ai parte de fericirea pe care o cauţi dar nu o găseşti din cauza greutăţii care atârnă şi-ţi trage sufletul în jos. Şi să nu te priveşti niciodată în oglindă, plângându-ţi singurătatea. Chiar dacă o să mă cauţi, nu o să mă mai găseşti…

––––––––––––––––––––––––––––––

Copyright © Ruxandra Ionita. Toate drepturile rezervate.

Copyright © 2010
Anunțuri

14 gânduri despre „Am obosit, mamă, să te tot iert

  1. Demult nu am citit un articol asa de frumos, chiar daca e trist, si cred ca multe fete s-au regasit in articolul tau. Am spus mereu ca voi incerca pentru copilul meu sa nu fac greselile pe care le-au facut ai mei, cu stiinta sau nestiinta.

    Apreciază

    1. @Mihaela, multumesc frumos pentru toate aceste cuvinte. Acelasi lucru l-am spus si eu, ca voi incerca, in masura in care pot, sa nu fac greselile parintilor mei.

      Apreciază

      1. Desi am avut o copilarie cu greutati, am acum niste socrii minunati care ma adora. Am 4 parinti care fac totul pentru noi. Eu am suferit dupa bunici, ma uitam la altii cum bunicii ii rasfata, eu nu am avut parte de asa ceva si sper din tot sufletul ca parintii si socrii sa fie buni bunici!

        Apreciază

      2. Cu siguranta vor fi buni bunici. Stii ca se spune, si chiar este adevarata vorba, ca bunicii isi iubesc mult mai mult nepotii decat copiii. Eu am avut norocul de a trai alaturi de bunici, ei au fost cei care m-au educat format, si transformat in ceea ce sunt astazi. Ii doresc copilului tau sa se bucure de dragostea bunicilor.

        Apreciază

  2. si cu toate acestea, este mama ta…adevarat se simte ca fiind un cineva, din exterior, strain cum bine spuneai, mai ales cand incearca sa manipuleze, sa faca ceea ce nu si-ar face niciodata un parinte copilului…a indruma nu e tot una cu manipula….a sprijini nu e tot una cu a-l duce cu forta intr-un loc, doar pentru ca parintele nu cunoaste alta cale si crede el ca e mai bine pentru copil, cand de fapt e mai bine pentru el…

    parinte…mmm…mai are un copil, da…poate ca incearca sa compenseze cumva…iubirea ta clar nu o ajuta prea mult, sau, poate ca prea mult o ajuta in relatia cu el…asa ca, evident, va urma o desprindere, o indepartare definitiva, cu toate ca copilul tau, o sa cam planga dupa bunica, o perioada…cred ca-ti vei calca cu greu peste aceasta, pentru ca te-ai cam asemana cu ea intr-o oarecare masura, si anume, in aceea de a alege tu pentru copilul tau, in locul lui, clar, ceea ce tu crezi ca e mai bine pentru tine, pentru voi…

    e dificil…nici nu imi pot imagina ce ai simtit, prin ce ai trait, dar, se spune ca acestia, cei chinuiti de imprejurarile vietii de copil, ajung oameni mari…oameni mari in acel sens, stii tu care…ingrijeste-de de maretia aia care zace in tine pe care o poti scoate la lumina si o poti impartasi lumii…aia o sa conteze pentru ca iti vor veni si satisfactiile pas cu pas…secunda cu secunda…

    invata sa te asezi pe o directie, invata sa o mentii si vei ajunge foarte departe 🙂 nu te mai gandi la ce a fost, lasa-l in urma, incearca sa ingropi trecutul si incearca sa privesti increzatoare in viitor…e mult mai sanatos, avantajos, de folos pentru tine si cei apropiati tie :*

    Apreciază

    1. @Adi, n-am scris articolul asta pentru as fi cumva agatata sau prinsa de trecut. Greselile pe care le-a facut sunt iertate, asa cum sunt si cele pe care continua sa le faca si acum. Am scris articolul asta pentru ca simteam nevoia sa il scriu. Si nu de acum, doar ca acum mi-am facut curaj si m-am apucat sa spun lucrurilor pe nume.

      Voi lua deciziile care cred ca sunt potrivite pentru Eva, astfel incat sa nu ii afectez in vreun sens cresterea. In momentul in care va avea capacitatea de a alege, o va face. Eu nu o sa o oblig sa faca lucruri pe care nu si le doreste. Dar pot face lucruri care sa o ajute si sa o pregateasca pentru viata, astfel incat sa creasca armonios.

      Stiu in ce directie trebuie sa merg si incerc sa tin drumul drept. Multumesc pentru gandurile frumoase, incurajarile si sustinerea pe care mi-o arati in fiecare zi!

      Apreciază

  3. Nu ştiu exact ce să-ţi scriu pentru că simt fiecare cuvânt ca fiind doar al tău şi nu mă identific decat la nivel de 20-25 de ani când, cred, doar eu am fost devină că nu m-am făcut inteleasă sau n-am avut curaj sa-mi asum alegerile neinspirate. Sper, totuşi, ca aceste cuvinte să nu adâncească şi mai mult furiile pe care un om le simte instinctiv; pentru că e posibil ca omul să nu vadă din nou durerea ta şi sa se simtă tot el nedreptăţit. E in legea firi; dar tot in legea firii este sa accepti drumul şi felul copilului tau fără a-l modela sau incerca sa-l aduci aproape de cel al tău, ca mamă. Mă indoiesc ca la o anumită varsta oamenii sa se mai schimbe, dar stiu că tu, măcar, vei fi fericită alături de fata ta. Eu vă doresc drum curat şi intersectii line, sa vă dea Dumnezeu pace in suflet şi liniştea ce o meritaţi. Eu simt că totul va fi bine.

    Apreciază

  4. N-ai idee cat de mult doare articolul tau!
    M-a intrebat deunazi de ce cu ea sunt atat de rece – a simtit intr-un final. I-am zis ca am obosit sa lupt cu imaginea ideala pe care ea o vrea despre mine. Pur si simplu nu am fost, nu sunt, si nu voi fi copilul pe care si-l doreste ea. Daca e sub demnitatea ei sa accepte ca sunt om si pot gresi, sa-si accepte singuratatea… A durut cumplit sa i-o spun, mai ales ca i-am spus-o degeaba. N-a inteles nimic…

    Apreciază

  5. @Adriana, eu sunt convinsa de faptul ca la o anumita varsta, oamenii nu se mai schimba. In mod normal schimbarea ar trebui sa porneasca din sufletul fiecaruia si din dorinta de a te schimba pentru a iti fi tie bine. Cand un om refuza sa recunoasca sau sa isi constientizeze greselile, e clar ca nu este rost de vreo schimbare. Nu stiu cum se face, dar intotdeauna ai stiut ce cuvinte sa imi spui si cum sa mi le transmiti. Nu stiu daca ti-am multumit pentru asta pana acum. Iti multumesc pentru cuvintele frumoase..si sper ca ceea ce simti sa se adevereasca.

    @Cris, in primul rand bine ai venit! In al doilea rand, nu mi-as fi dorit ca acest articol sa provoace suferinta cuiva. Probabil ca prin el am redeschis rani care erau doar cicatrizate. Uneori, nu putem fi ceea ce altii isi doresc sa fim. Dar le e greu sa accepte faptul ca modul nostru de perceptie este cu totul diferit. Si ca avem dreptul la propriile alegeri in viata. Om care sa nu greseasca nu exista. Daca n-ar exista greseala, nu ar exista nici iertare.

    Apreciază

  6. Dana Elena 4 Iul 2014 — 4:30

    Vreau sa cred ca, articolul e rodul imaginatiei tale. Ma regasesc in fiecare traire, in fiecare dorinta de cuvant bun dar…eu am crescut cu mama vitrega si am invatat repede ca o deranja si ca respiram, ceea ce nu am inteles niciodata, este cum pot mamele care 9 luni si-au purtat copiii in pantec sa fie ulterior mame vitrege. Daca tu poti ierta, te felicit, eu imi port pacatul, n-am iertat si n-am uitat, in schimb stiu cum sa-mi cresc baiatul-invaluit in iubire.

    Apreciază

  7. Imi este atat de greu sa inteleg prapastia dintre copil si parinte. O accept, dar nu cred ca am sa o pot intelege vreodata. Eu am avut intotdeauna o relatie deosebit de buna cu ai mei, si poate asta ma determina sa cred ca asa ar trebui sa se desfasoare lucrurile cu toata lumea.

    Trist.

    Apreciază

  8. @Diana Elena, nu e rodul imaginatiei. E realitate pura. Dureroasa, pe alocuri, dar in curs de vindecare. Stiu ce inseamna sa ai un tata vitreg, nu si cum e sa ai o mama vitrega. Pot spune doar ca sunt o multime de oameni care nu valoreaza nimic, pentru ca sunt negri pe dinauntru. Sunt femei care nu au instinctul matern dezvoltat, sau nu il au deloc. Incearca sa uiti. O poti face. Asa vei trai impacata tu cu tine.

    @Ravan Ianculescu, armonia este foarte importanta pentru cresterea si dezvoltarea unui copil. Te felicit pentru faptul ca ai avut o relatie deosebita cu parintii tai. Nu toti au norocul asta.

    Apreciază

  9. …trec atat de rar pe la tine, desi stiu că unele cuvinte parcă sunt scrise pentru mine, incat mulţumescul tău e mult prea generos. Eu nu am avut o viata perfectă, armonioasă, cel putin ca femeie tanără, şi de aceea reactionez la episoade …mai altfel. Nu toti urmăm calea simplă; ne-o incurcă şi Dumnezeu, şi noi, şi chiar forţe rele. Dar cred în şansă, în buba aia care se sparge şi omul sigur va vedea ca e gresit ceva acolo, că a mers prea mult pe drum rău şi atunci va fi şi binele de care vorbeam. Iar dacă el nu va veni de acolo de unde-l astepti, atunci tu vei face in asa fel …nu să ierţi, ci să schimbi ..povestea, vorba reclamei şi să trăiesti fericită in ciuda imposibilităţii de a fi copilul perfect. La o adică perfectiunea e plictisitoare….

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close