Un om care scrie nu e niciodată singur

Opt ani. Cam atât a trecut de când mă învârt şi hoinăresc prin blogosfera asta, care acum este incredibil de vastă. Atunci erau câteva bloguri răzleţe, de nişă, pe care se scria în mod constant, pe diverse teme. Vreo doi ani am scris poezie pe un site care era un fel de  jurnal privat, numai de mine ştiut şi citit. De fapt, mint. Poeziile mi le citea bunica şi-mi creştea inima-n piept de fericire când o vedeam încântată de ceea ce scriam, şi o observam uneori melancolică. Probabil regăsea în cuvinte doruri.

Am început să scriu la insistenţele profesoarei de limba română din şcoala generală. Pe femeia aceea am iubit-o incredibil de mult, cumva în măsură egală cu bunica. Uneori îi citeam în ochi tot dragul, de câte ori mă căuta cu privirea în sala de clasă. Datorită ei am început să iubesc limba română. M-am îndrăgostit rapid de gramatica limbii române, dovadă fiind faptul că la fiecare oră trebuia să fiu lângă ea, la tablă şi să fac analize pe texte. Iar morfologia a devenit o adevărată pasiune.

La zece ani nu citisem nicio carte. Apoi, când în familie a început să mi se spună că sunt o incapabilă, că nu sunt în stare să citesc nicio carte şi că o să ajung un nimeni, m-am enervat, m-am ambiţionat şi am început să citesc. De atunci am citit biblioteci întregi, poate chiar mii de cărţi. Aşa am început să scriu. Compuneam poezii în care îmi aşezam tot sufletul, apoi scriam poveşti pornind de la ceea ce observam în jurul meu. Când îmi pierdeam concentrarea la oră, sau când erau alţi copii ascultaţi, eu scriam pe furiş. Iar profesoara mă observa, se sprijinea de banca în care mă aflam şi-mi lua foile. La sfârşitul orei îmi dădea sugestii, mă îndruma, îmi spunea ce să corectez şi ce paşi să urmez.

La olimpiadele la limba română m-am dus numai pentru a-mi testa creativitatea. Şi pentru a oferi un motiv de mândrie celor două femei pe care le stimam şi iubeam atât de intens. Mulţi ani am scris pe foi, caiete, agende, sau ce-mi pica în mână, tocmai bun de mâzgălit. Apoi mi-am creat un jurnal online în care scriam pentru mine. Când Eva a venit pe lume, am creat unul public, pentru că îmi doream să-i ofer un cadou format din amintirile care ar reprezenta-o ca om, ca fiinţă, ca suflet.

În toţi anii ăştia, m-am descoperit pe mine, scriind. M-am cunoscut, m-am iubit, m-am supărat, m-am certat, m-am felicitat.  Am trecut prin toate stările. Acum îmi dau seama că tot prin intermediul blogului m-am îndrăgostit şi am ajuns să iubesc. Pe parcursul acestor ani am cunoscut mulţi oameni frumoşi, bogaţi spritual, oameni care respiră bunătate şi care îţi intind dezarmant sufletul pentru a-l cuprinde în palme. Am legat prietenii frumoase, care se păstrează şi acum, la fel de intacte şi armonioase.

Blogul mi-a deschis căi, drumuri, mi-a pus paşii pe poteci pe care nu visam să ajung, pentru că totul a pornit dintr-o joacă. Acum ştiu doar că pot ajunge acolo unde vreau atât timp cât pun pasiune în ceea ce fac. Pot scrie piese de teatru, cărţi, articole în ziare sau reviste, pot monta o piesa de teatru şi pot regiza un film de scurt metraj, momentan.

Pot să observ oameni, să le caut povestea şi să o scriu. Pot să văd dincolo de imperfecţiunile fiecărui om şi am capacitatea de a găsi lucrurile bune care există în fiecare suflet. Îmi place să scriu pentru mine, pentru el, pentru noi, pentru voi….

Un om care scrie nu e niciodată singur.

woman-in-white-63743

 

Reclame

6 comentarii

  1. Am avut ca slogan la blog intr-o mica perioada de timp, titlul articolului.
    Mi-au dat lacrimile, iar emotiille ai reusit sa mi le transmiti si de data aceasta. 🙂
    Ma bucur ca te-am gasit, ca te cunosc, ca te citesc, ca imi esti medicament pentru suflet, ca imi esti prietena si tot ce nu gasesc uneori in oamenii de langa mine! Felicitari om frumos!
    P.S: Sa nu renunti la ideea de ai da Evei la 18 ani un jurnal al trairilor, gandurilor si sentimentelor tale! Va fi cel mai frumos cadou pentru ea!

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s