Cuvintele rămân în urmă, iar eu mă avânt spre tine

Sunt un om simplu. Am aşteptări fireşti, la îndemâna oricui şi în acelaşi timp prea departe de oricine. Îmi aparţin pentru că sufletul meu e o urnă în care închid uneori cenuşa patimilor stinse. Oamenii, în urma întâmplărilor petrecute în viaţă,  m-au schimbat, iar dorinţele mele au devenit bucăţi şi în întreguri din ele îmi regăsesc aşteptările ţesute prin ochii tăi.

Vreau doar să mă bucur de prezent, de clipa de acum, de acea parte a eternităţii ce desparte dezamăgirea de tărâmul speranţei. Vreau să vii din nevoia gesturilor de tandreţe, din necesitatea de a împărţi o viaţă. Dacă se întâmplă să îmi doresc mai mult în acest moment, este numai pentru că îmi dăruieşti mai mult decat cred că am visat, dar apoi realizez faptul că nicicând nu aş putea să mă întorc la mai puţin.

Dorinta este „a oferi ” la infinit. Pentru că ceea ce oferi este ceea ce vezi şi ceea ce simţi. Vreau să mă întorc zbuciumată şi neliniştită din lumea largă, la tine, oaza mea de rai. Vreau ca sufletul tău să mă îmbraţişeze puternic.

Cum să adun toată bogăția și s-o împachetez în cuvinte? Cum să găsesc combinația perfectă de cuvinte care să redea această plenitudine? Cum să așez literele ca să-ți spună cât de mult contezi? Cuvintele rămân în urmă, iar eu mă avânt spre tine!

large

Anunțuri

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close