Când apune soarele mă gândesc că a mai trecut o zi. Şi ştiu că fericirea există dincolo de zidurile casei noastre, în locul în care ne găsim liniştea unul în braţele celuilalt.

În anii care au trecut, atunci când mă gândeam la fericire, ştiam că într-o zi o să pun mâna pe ea, aşa cum pui mână pe o cană aburindă sau pe un copac scrijelit, peste care s-au aşezat anii.

Am adulmecat fiecare anotimp, fiecare clipă, fiecare împlinire sinceră, simplă, adevărată. Am alungat neliniştile şi mi-am ales cărarea, încercând să-mi menţin drumul drept. Vreau să cred că, mergând pe anumite drumuri, le-am însemnat cumva, ca să-mi amintesc în treacăt că am fost acolo.

M-am gândit că nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă, o lacrimă, o tresărire, un suspin din câte am avut pentru tot ce am simţit că este frumos şi bun…

Ce importanţă are sub ce nume apare iubirea? Sunt egoistă, poate, de altfel, ca toţi îndrăgostiţii. Iubesc exact în felul în care respir: iremediabil, egal, şi pentru totdeauna.

Mă simt dezbrăcată. Ocrotirea ta mi-este haină. Dragostea ta mi-e adăpost.

IMG_1162340405274874

Anunțuri