Mi-a fost dor să scriu. De câteva zile cuvintele îmi tot băteau în suflet şi-mi spuneau că vor să fie scrise. Am grăbit oarecum finalizarea detaliilor ce ţin de acest blog, pentru a putea pune literele în el. N-am răbdare. M-am obişnuit ca lucrurile să fie făcute repede, sau să le fac repede. N-am stare când ştiu că trebuie să aştept o vreme. Sau un timp. Sau o zi. Sau un ceas. Parcă mă roade pe interior.

Mi-am dat seama în ultima perioadă că nu-s completă dacă nu scriu. Mi-am dat seama că scrisul e parte importantă din mine. Şi că mă hrănesc spiritual cu fiecare cuvânt, atunci când îmi adun gândurile şi le transform în fraze. Mai ştiu că în acelaşi timp m-am obişnuit să-ţi scriu. Îmi place să o fac. Nu sunt declaraţii, ci doar sentimente spuse pe care ţi le cultiv în suflet.

Florile minţii noastre nu înfloresc atunci când ne dorim noi, ci atunci când îşi doresc ele. Iubitul meu, sufletul este făcut doar pentru a  trăi între lacrimă şi cântec. Bucuria are viaţa scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Lasă fiorii dragostei să-ţi trezească simţurile şi să prindă viaţă în ochii tăi.

Iubirea e plenitudinea. Ea nu cerşeşte, ci doreşte.

Multumesc pentru cadoul pe care mi l-ai facut, prin oferirea acestui blog..
Multumesc pentru cadoul pe care mi l-ai facut, prin oferirea acestui blog..

 

 

Anunțuri