am mai crescut cu un an. e bine totuşi că lumea încă mă vede de douăzecişitrei. e şi mai bine că nu m-au apucat panicile. când o să împlinesc treizeci o să-mi plâng în palme şi-o să mă-mbăt de supărare. o să mă văd bătrână şi timp de câteva zile o să simt că viaţa mea se termină. el o să mă strângă în braţe şi-o să mă simt mai tânără sau şi mai şi.

”Nu mai vreau să renunţ la orele mele de reflecţie şi vis, la acele plimbări fără ţintă, la clipele asfinţitului care picură liniştite pe fereastră, la noaptea care mă aşteaptă ca o veche prietenă şi-mi dă umărul ei catifelat, destul de larg pentru toate tristeţile mele.”

nu eu te-am ales, nu tu m-ai ales, ci viaţa ne-a ales. m-am înconjurat cu tine iar uneori te observ în oglindă cum îmi transmiţi energia care îmi e necesară. sunt momentele acelea pe care le simţi precum un scurtcircuit care ţi se adânceşte în fiinţă. de dimineaţă, după ce ai plecat, m-am trezit la intersecţia dintre cele două inimi, am împletit un fir de dor şi am construit o pânză de păianjen pe care să ajung până la tine.

în fiecare zi mi-eşti în suflet. iubesc fiecare clipă în care mă prinzi de mână, fiecare moment în care mi-eşti alături şi fiecare frântură de imagine care ne conturează pe noi.

*vreau să bat în pieptul tău să văd dacă sunt acolo…

IMG_338015133409542

Anunțuri