Si ia spune-mi, ne mai maritam si noi?

Nu e zi în care să nu văd pe reţelele de socializare imagini, texte, invitaţii, diverse invenţii handmade create special pentru nuntă. De atâţia ani, de când compun şi mă ocup de partea de blogging, nu am scris niciun articol despre căsătorie, despre cum mi-o imaginez, sau despre cum îmi doresc să fie.

O cititoare m-a întrebat cum vreau să fie nunta mea şi m-a rugat să scriu despre asta, deci, iată-mă scriind despre ziua aceea specială la care toate femeile visează.

Probabil că sunt o femeie atipică, şi nu văd nunta cum o percepe marea maoritate a femeilor. Sau poate doar am mai atins o treaptă a maturizării, şi nu mai sunt la vârsta aceea fragedă şi total inocentă, vârstă la care probabil m-am visat într-o rochie albă, cu trenă, înconjurată de oamenii dragi, cărora să le împart din fericirea mea.

În momentul de faţă nunta mea nu înseamnă baghete magice, artişti de make-up şi hair styling, porumbei care să ni se aşeze pe umeri şi invitaţii pe care numele noastre să strălucească elegant în hârtia poleită cu iubire.

N-am nevoie de decoratori care să dea frâu liber fanteziilor noastre, nici de bucătari care să gătească sarmale sau de DJ care să ne facă urechile să bubuie pe ritmul unei muzici care ne-ar accelera ritmul cardiac cu câteva secunde.

Cum arată o nuntă ideală? Pentru mine este o încununare a iubirii, nu o modalitate de a ieşi în evidenţă. Este un tablou al unei fericiri unde cu siguranţă se îmbină sentimentul ce o copleşeşte pe mireasă şi emoţia care pune stăpânire pe mire.

Căsătoriile cele mai reuşite mi se par cele realizate într-un cadru restrâns. La starea civilă aş invita doar acei oameni care în ciuda tuturor schimbărilor, etapelor, problemelor, mi-au rămas alături. În ziua aceea importantă aş avea nevoie doar de prezenţa celor care contează cu adevărat pentru mine. Nu mi-aş crea obligaţii faţă de nimeni şi aş respinge ideea de a zâmbi fals sau de complezenţă unor oameni care îmi creează un disconfort sufletesc.

Iar nunta…ar fi creată la fel de restrâns. N-aş purta rochie albă cu trenă, care să ajungă peste mări şi ţări, ci o rochie lungă, simplă, dar tot albă. Mereu am visat la o nuntă pe malul mării. Acolo, aproape de ţărm, în locul acela unde pescăruşii cântă iubire.

Aş vrea poze unde rochia să-mi fie udă iar spuma valurilor să se proptească într-un tablou. Aş alege un restaurant cu vedere la mare, unde mirosul brizei mi-ar rămâne tatuat în simţuri.

Cu siguranţă decorul ar fi unul specific, creat din imagini luminoase ale unor oameni fericiţi, uniţi, pregătiţi să păşească împreună în viaţă.

Voi cum vă imaginaţi ziua nunţii?

large2

Reclame

2 comentarii

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s