Niciodată nu e prea devreme să-ţi spun: Te iubesc. Dacă nu aş supravieţui mai departe de noaptea asta, ar fi prea târziu să ţi-o spun. În zilele acelea, ca în multe alte zile, am ales să te privesc tot mai mult, să mă îmbăt de fiinţa ta, să mă cufund în gesturile tale, şi să alunec în ochii tăi. Îţi zâmbeam ca să privesc cum se iveşte surâsul tău, care de fiecare dată mi-a încălzit inima.

Nu uit nicio clipă a vreunui sărut. Fiecare mângâiere caldă şi blândă de-a ta, rămâne înscrisă în carnea mea. Cuvintele sunt puţine iar emoţiile, întotdeauna mai ample. Îţi ador îmbrăţisările calde şi sărutările apăsate, în timp ce, într-un mod absolut firesc, nările mi se umplu de parfumul pielii tale. Târziu, dar exact la momentul potrivit, alături de tine, mi-am dat seama cum e să fiu fericită. La fel de târziu mi-am dat seama că nu mai are niciun rost să-mi pictez chipul, pentru că pielea mea are suficientă culoare iar sângele îmi circulă prin fiecare venă încărcându-mi obrajii.

Uneori prefer să scriu pe foaie, pentru că fiecare filă vibrează de pasiune şi iubire. Dacă ţi-aş da să citeşti, probabil ai tresări şi te-ai gândi o clipă la poveştile de dragoste nemuritoare. Gândeşte-te că în pieptul tău se află un ceasornic în loc de inimă. Ascultă atent fiecare bătaie care are ceva de spus.

Îţi cer să îţi petreci viaţa alături de mine,

să fii al doilea suflet al meu şi cel mai bun companion al meu pe pământ.

tumblr_n5jj1996QH1r4ueyro1_500

Anunțuri