Scrisoare pentru o femeie

Te-am pus să ai grijă de tine, să slăbeşti, să te îmbraci provocator în timp ce bărbaţii din jur ar fi încercat să te păstreze pentru ei chiar cu preţul urâţirii tale. Mă simt împlinit când un bărbat intră în vorba cu tine; în timp ai înţeles şi tu, deşi la început îmi acuzai lipsa de gelozie. Gelozie pentru ce? Pentru dansul vieţii? Pentru dorinţa de evoluţie continuă, a mea şi a ta?

Sunt capabil să îţi dau o direcţie cum alţii nu sunt în stare, sunt în stare să îţi dau un echilibru în condiţiile în care alţii nu reuşesc să se echilibreze pe ei. Da, calc strâmb, dar calc strâmb în dorinţa de a înainta amândoi. Nu găsesc o plăcere în plafonarea într-o relaţie, aşa cum fac toţi amicii mei. Sunt dispus să îţi dau drumul dacă asta înseamnă că aşa putem evolua, şi unul şi altul, mai mult decât împreună. Dar recunosc că împreună ne echilibrăm şi evoluăm, de la o zi la alta, de la o săptămâna la alta, de la o luna la alta, de la un an la altul.

Ştiu că nu îţi pot spune lucrurile astea decât foarte rar, pentru că mă exprim mult mai bine în scris decât prin vorbe, mai ales când e vorba de o recunoaştere a inimii. Eu, care pot spune orice unei femei, ţie îţi pot spune prea puţine din ceea ce contează. Dar poate că e mai bine aşa. Relaţiile sunt ca nişte fructe care se coc. Prima oară dau în pârg, devin dulci că zahărul, apoi cad. Ce se întâmplă mai departe?

Sunt un om de relaţie? Tu eşti? Omul este predispus spre evoluţie. Fiecare om vede evoluţia proprie în alt fel. Evoluţia înseamnă momente, situaţii, dorinţe, împliniri, eşecuri. Lupta, dar niciodată resemnare. Planuri, dar niciodată respectarea lor până la ostracizare.

Ştiu doar că omul e predispus, natural, spre o relaţie care să închege experienţele trecute în aceeaşi măsură în care este predispus spre bunăstare. Spun acelaşi lucru, adăugând “cu sau fără tine”. Noi suntem doar nişte pioni dintr-un destin pe care ni l-am ales. Acela de a ajunge departe. Mai departe. Cât mai departe. Suntem predispuşi spre bunăstare. Înţelegi această frază? Înţelegi eforturile mele?

Mă uit la mâinile mele bătătorite, mă uit în reflexia dată de monitorul laptopului, ghicesc pungile de sub ochi depuse mai repede decât în cazul altora. Şi care e direcţia? Şi atunci repet reflexiei pe care mai mult o ghicesc decât o văd. Repet de câte ori e nevoie: Bunăstarea. Descoperirea de sine la un nivel la care alţii nici măcar nu conştientizează.

Fragment din Jurnalul lui Abel.

Anunțuri

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s