Dor de tine, bunico…

Când eram copilă credeam că bunicii sunt eterni. Bunicul meu, în privirea mea era un erou atotputernic, mitic, coborât pe pământ pentru a avea grijă de sufletul meu plăpând, de copil. Ştiam că ei, bunicii, vor fi mereu acolo, să îmi poarte de grijă şi să graviteze în jurul meu. Ei au creat o lume în care mi-a fost bine, mi-a fost cald şi acasă.

Tu, bunico, mi-ai fost alături când inima mi-a bătut prea tare de spaimă şi în fiecare noapte ai găsit variante inventând poveşti scufundându-te în inocenţa jocului şi imaginaţiei ca şi când pericolul nu ar fi existat. Deşi copilăria mi-a fost marcată de oameni seci şi goi, voi aţi fost familia mea.

Anii au trecut blând peste noi şi am trăit acea vreme în care eu a trebuit să îţi port de grijă, privindu-te din spatele unei boli groaznice. Am trăit senzaţia amară privind un trup desfigurat şi chinuit. Dar te-am iubit şi atunci.

Mama nu mi-a înţeles niciodată răbdarea. Aşa cum nu mi-a înţeles nici iubirea. Pentru că te-am iubit dincolo de mine. Te-am iubit pentru zilele copilariei mele, pentru grija purtată în fiecare zi, pentru încurajarea, susţinerea, sprijinul oferit, te-am iubit când mă învăţai să pregătesc un mic dejun, înainte să încep clasa I-a, sau atunci când mă lăsai să mă chinui încercând să desfac o portocală.

Te-am iubit atunci când mi-ai citit prima poezie, primul text de proza sau atunci când mă pregăteam să joc în Romeo şi Julieta în şcoala generală, iar tu ai ales să fii Romeo-ul meu. Te-am iubit atunci când m-ai încurajat să merg la fiecare olimpiadă şi atunci când mă aşteptai rugându-te. Ba chiar şi în momentele în care mă aşteptai cu braţele deschise într-o îmbrăţişare când primeam un premiu.

Am simţit întotdeauna, cât timp ai trăit, că într-adevăr contez pentru cineva. Şi-am vrut să te ştiu mândră de mine, căci eu mă oglindeam în tine. Te-am privit cu multă durere când Alzheimerul a pus stăpânire pe tine, ajungând să nu mai ştii cine eşti. Am încercat în fiecare clipă să îţi fiu acolo, aproape.

Am întrat în jocul tău, căci vedeam cu cât entuziasm îţi retrăiai trecutul. Te-am ascultat în timp ce îmi povesteai despre elevii tăi, despre cum trebuie să pleci cu ei în excursii că vă aşteaptă autocarul, te-am privit cum căutai cu disperare nişte lucrări pe care trebuia să le corectezi pentru a adăuga nişte note. Te-am lăsat să mă evaluezi şi pe mine şi să-mi pui un calificativ pe suflet.

Până şi-n cele mai crunte momente ale bolii, te temeai de mama, şi mă rugai să nu o las să te certe. Greu reuşeam să te liniştesc. Am încercat să scot în evidenţă lucruri din prezent, pentru a te aduce în prezent. Cu grijă şi răbdare, observam cum redevii cine ştiam că eşti.

Spre sfârşit, ai fost precum un copil, care se bucura ori de câte ori primea o bomboană, o felicitare sau un gând bun. Le aşteptai cu inima deschisă şi cu ochi luminoşi. Îmi rămâne viu în suflet ultimul moment. Clipa în care ţi-ai lăsat capul pe umărul meu şi mi-ai spus că pleci. Am simţit un junghi în dreptul inimii, căci mi-am dat seama că spui un adevăr.

În fiecare noapte rămâi în rugăciunile mele, atât tu, cât şi cei pe care îi iubesc şi cărora vreau să le fie bine. Şi te simt, când se deschide o uşă sau când îţi aud paşii pe hol. Mă linişteşc atunci.

Îţi scriu toate astea doar pentru că mi-e dor. Nu mi-ai fost doar o bunică, mi-ai fost mai mult decât o mamă

Să-ţi fie bine acolo unde e linişte şi lumină!

A ta, pentru totdeauna, Roxi.

Ps: n-am priceput de ce niciodată nu mi-ai putut spune Ruxi.

large4

Reclame

1 comentariu

  1. Postul tau m-a facut sa imi dea usor lacrimile pentru ca mi-am amintit de bunicul meu pe care l-am pierdut acum 1 an..si care imi lipseste la fel cum iti lipseste tie bunica..oameni pe care noi ii stim acolo si care ne vegheaza..ne consoleaza doar gandul ca sunt intr-un loc cald si frumos fara nicio durere..in schimb noi ramanem cu dorul acela imens ca o sa traim o viata fara a-i mai vedea macar pentru o clipa..

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s