Paişpe februarie şi-o iubire dulce

Dacă nu leşinăm în timp ce călcăm pe asfaltul ud, dacă nu simţim bucăţelele de zahăr care ne împung tălpile, dacă nu tremurăm atunci când vedem o cutie de bomboane în formă de inimioară, dacă nu primim un corazon gigantic de pluş sau dacă nu ne oferim dragostea însirată pe bileţele roz, frumos parfumate, înseamnă că suntem emo. Sau că suntem superficiali. Sau că habar n-avem ce e aia dragoste. Iubim mai mult pe paişpe şi mai puţin pe douăşpatru.

Ne dăm peste cap pentru o zi la fel de normală ca toate celelalte. Şi totuşi, iubirea nu e mai intensă într-o zi decât în alta. Sau cel puţin nu ar trebui să fie. E tot acolo, ne-mpunge la fel simţurile şi ne-mbată sufletele. Pentru mine ziua asta avea cu totul altă semnificaţie, importanţă, valoare. Avea.

Şi sunt momente în care ne întrebăm dacă ei simt ce simţim şi noi, dacă ei se gândesc la noi pe atât de des pe cât ne gândim noi la ei, ne întrebăm de ce sentimentele sunt atât de greu de exprimat şi aproape că trăim o senzaţie orgasmică în momentul în care, în fugă, sau total pe neaşteptate, ne spun că ne iubesc. Da, e frumos şi plăcut sentimentul, atunci când eşti surprins şi când două cuvinte au puterea să te lase efectiv fără aer.

În ultimile zile am citit câteva poveşti, păreri, destăinuiri. M-au întristat. Nu m-a dezamăgit şirul lucrurilor, cât dorinţa oamenilor de a schimba fiinţa de lângă. Aia nu e iubire. E amăgire. Atât timp cât nu poţi accepta acel om aşa cum este, în forma lui pură, nu iubeşti. Doar îţi doreşti s-o faci. Oamenii nu se schimbă, sau dacă vor să o facă, o vor face în momentul în care vor conştientiza că e cazul să se producă o schimbare în ei. Nu vă mai strofocaţi degeaba.

Dacă-l iubeşti, iubeşte-l atunci când îţi zâmbeşte, dar şi atunci când se uită încruntat la tine. Dacă-l iubeşti, ascultă-l atunci când are nevoie de tine, şi nu îl certa. Oferă-i sfaturi, nu condiţii. Mângâie prin vorbe bune, nu lovi prin cuvinte spuse în momente nepotrivite, generate de multiple tensiuni. Spune-i ce simţi, chiar dacă el nu ţi-o spune atât de des. Cu siguranţă simte ce simţi şi tu, deşi nu o poate exprima atât de uşor.

Femeile vor să se schimbe de dragul omului iubit. Femeile ar trebui să se accepte aşa cum sunt, să se iubească aşa cum sunt, să schimbe la ele doar acel ceva care le-ar aduce fericirea. Dacă te simţi bine în propria piele, eşti mai atrăgătoare decât bănuieşti. Şi nu vorbesc din cărţi sau din ghicite, ci din trăite. O femeie sexy nu are nevoie de aprobarea bărbatului pentru a şti cât este de frumoasă. În momentul în care el i-o spune, se simte şi mai frumoasă, şi se încarcă cu energie. Asta o ajută.

Să fii alegerea unei persoane din atâtea femei pe care le vede, din atâtea zâmbete pe care le observă, din atâtea persoane cu care vorbeşte, din atâţia ochi, din atâtea voci, este cel mai frumos lucru care ţi se poate întâmpla vreodată.

iubire. oameni. întâmplări. iluzii. şanse. măreţie. decădere. gânduri. speranţă. karma. slăbiciuni. pasiuni. dorinţă. bucurii. despre asta e viaţa.

Mai bine iubiţi-vă în fiecare zi.

http%3A%2F%2F24.media.tumblr.com%2F7b23beb82ad50ceaedb8bcc36dfefec1%2Ftumblr_n0uq0oESDJ1sktmqio1_500

Reclame

7 comentarii

  1. Bine punctat 😀 Eu il iubesc pe al meu asa cum e, dar uneori imi vine sa il strang de gat… poate si pt ca nu ii foarte comunicativ, tomantic sau nu imi face complimente, asa ca „raspuns” la ce ai scris tu 🙂

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s