Confesiunile unei mame

Din când în când, wordpress mă felicită pentru numărul de vizualizări. Şi mă amuză mesajele de genul: You’re stats are blooming. N-am ţinut niciodată cont de lucrurile astea, deşi, ca să fiu sinceră, m-au bucurat. Cum să nu te bucuri când oamenii revin? Şi apreciază ceea ce se aşterne aici?

În curând, jurnalul unei Eve împlineşte un an. De un an pun cuvinte în el şi de şapte mă învârt în blogosfera asta. Am prins gustul scrisului de mai bine de 14 ani dar m-am şlefuit în timp. Am mai evoluat, aşa cum îmi spunea cineva zilele trecute. Îmi pare rău că primul blog nu mai este. Adunasem multe amintiri. Iar toate erau legate de Eva. Primul cuvânt, primul pas, prima melodie fredonată, prima zi de creşă, prima zi de grădiniţă, prima serbare, primele întrebări, şi multe altele. S-au dus.

Oricât încerc să mă mint frumos, oameni răi există. Şi uneori simţi cum invidia lor te-mpunge  sau cum făcările care le ies pe nas unora îţi irită retina. Mereu am fost judecată şi ironizată pentru faptul că scriu. Şi că mă expun. Şi că împărtăşesc şi altora. Şi că ofer prea mult din mine. Şi că…şi că.

Apoi m-am oprit. M-am înverşunat atât de  tare şi mi-am plâns crunt în pumni pentru că mi-au fost şterse amintirile. Cu un simplu delete. M-am revoltat şi un an de zile n-am mai scris, n-am mai intrat pe bloguri, n-am mai colindat internetul cu virtualul lui cu tot. Am preferat să citesc. În anul ăla am simţit singurătatea în toţi porii. Nu mi-a displăcut, căci mă obişnuisem cu eu, a mea, fără să aparţin unui el căruia să-i închin toate gândurile şi trăirile mele.

Mai simţeam nevoia să scriu, dar ambiţia a fost mai puternică. Am lăsat timpul să treacă şi să vindece. Apoi, într-o zi, am citit un articol. Un articol în care era celebrată moartea. Un articol al unei puştoaice rebele care idolatriza o lamă şi-o scrisoare de adio. I-aş fi dat două palme. O reacţie, de altfel, cu totul involuntară. Nu sunt şi n-o să fiu niciodată o persoană violentă. Au fost alţii şi mi-a fost suficient doar să-i privesc. M-a scurtcircuitat postarea respectiva.

Şi am făcut o trecere în revistă a tuturor evenimentelor din viaţa mea. Alea urâte. Pline de drame. Şi de lacrimi. Şi de bocete sufleteşti. M-am gândit că am fost de atâtea ori pe marginea prăpastiei, dar că niciodată nu am privit moartea drept opţiune. Nu-s atât de laşă. Şi nici n-am atât curaj.

După ce-am scuturat-o puţin, verbal, pe puştoaica rebelă, mi-am dorit să scriu. La încurajările unui prieten, am înfiinţat Jurnalul unei Eve. Am vrut să vin cu ceva nou, diferit, şi am scris mai mult despre mine şi mai puţin despre alţii. Cei care m-au citit mi-au bucurat sufletul prin aprecierile şi încurajările lor. Blogul ăsta l-a adus pe el în viaţa mea. Şi pentru asta o să-i fiu veşnic recunoscătoare. Şi lui, pentru că are răbdare şi face faţă toanelor mele atunci când m-apucă nebuniile şi spun că nu mai vreau să scriu. Totuşi, o să mă opresc din scris atunci când o să consider că nu mai am nimic de spus.

Să actualizăm nişte informaţii, zic.

Vizualizări: 48.238; Comentarii: 925; Articole: 200; Categorii: 12; Tag-uri: 631; Abonaţi prin mail: 175; Abonaţi prin facebook: 514; Cometatori de top: OrhiKamyDeea şi Javra.

Cele mai comentate articole:

La mulţi ani, iubitul meu;  Scrisoare unui tată inexistent;   Scrisoare pentru fiica mea;  Cum mi-am concediat asistentul;  Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte

Cei mai căutaţi termeni:

la mulţi ani pentru iubit;  cât de des trebuie să spui te iubesc;  cuvintele dor;  cuvinte magice de dragoste;  de ce nu iese răutatea din suflet;  să îţi deschizi sufletul te face vulnerabil

Vreau doar să vă mulţumesc vouă, celor care vă faceţi timp să citiţi ce se scrie aici.

girl-mug-cup-tea-cookies-smile-morning-mood-hd-wallpaper

Reclame

19 comentarii

  1. La Multe Scrieri frumoase. Voi ramane alaturi, cata vreme imi aduci zambet si, intr-un anumit fel caracteristic, intelegere, sub toate formele ei.
    Uite cum ingros randul comentariilor cu inca unul.
    Cu drag 🙂

    Apreciază

  2. Citesc cu mare drag dar postările tale nu sunt din categoria celor la care să mă pricep să comentez. Dar te citesc. Iar dacă e vorba despre aniversări sunt primul care întind cana pentru un ceai fierbinte ! La mulți ani ! Frumoși și buni !

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s