între iubire şi gelozie

Una dintre cauzele geloziei este nesiguranţa. N-am fost niciodată nesigură pe mine, cel puţin nu din punctul ăsta de vedere, şi nu sunt nici acum. Am încredere în omul de lângă mine şi nu suport nici măcar gândul de a încerca să-l controlez.

O posibilă cauză a apariţiei geloziei poate fi sentimentul de posesiune. Dacă eu cred că el îmi aparţine, şi implicit ne aparţinem unul altuia, gelozia se face simţită în momentul în care ajungem în punctul în care luam în calcul posibilitatea de a pierde acel ceva, al nostru.

Atunci când îţi pasă de cineva, când iubeşti şi te simţi bine în relaţia pe care o ai, pot fi ocazionale momentele în care să apară teama de a nu pierde ceea ce ai, de a nu apărea ceva sau cineva care să perturbe ceea ce traieşti şi astfel se pot naşte şi sentimente de gelozie.

Sunt geloasă doar în situaţii extreme, când lucrurile devin evidente sau când sunt pusă în faţa faptului împlinit. În general, nu-i permit geloziei să-mi pătrundă în minte şi în suflet, pentru că îmi place libertatea. Libertatea pe care aleg să i-o acord prin încrederea mea.

Oamenii cred că ştiu ce este iubirea. În realitate, nu ştiu. Din această neînţelegere se naşte gelozia. Prin iubire, oamenii inţeleg un fel de monopol, o formă de posesivitate, fără să înteleagă una din cele mai simple realitaţi ale vieţii: în clipa în care posezi o fiinţă vie, ai ucis-o. Viaţa nu poate fi posedată. Nimeni nu poate ţine viaţa intr-un pumn incleştat. Dacă vrei să te bucuri de ea, trebuie să îti ţii palmele deschise.

După ce iubirea se aprinde cu adevărat, gelozia şi posesivitatea dispar pur şi simplu. Veţi fi surprinşi să constataţi că au dispărut, la fel ca atunci când aprinzi o lumânare şi te intrebi unde a dispărut întunericul din cameră. Întunericul nu poate fi găsit cu ajutorul luminii, pentru că dispare pur şi simplu. El nu era altceva decât absenţa luminii. La fel, şi gelozia este absenţa iubirii.

gelozie-492x367
Reclame

9 comentarii

  1. O postare frumoasa …se vede ca stapanesti bine notiunea de gelozie….care ,asa cum ai spus si tu,este reversul sentimentului de posesivitate…care la randul ei este reversul nesigurantei…imi place cum scrii si in general cum privesti viata…care ,in ciuda complexitatii ei, tu o simplifici si pare minunata…am sa te copiez si eu…

    Apreciază

    1. Ar fi bine să conştientizeze lumea cât rău face gelozia, atât sufletului, cât şi relaţiei. Pentru că la un moment dat ajunge să se destrame din cauza suspiciunilor şi neîncrederii.

      Apreciază

  2. ”După ce iubirea se aprinde cu adevărat, gelozia şi posesivitatea dispar pur şi simplu” – da… dar gelozia totuși înseamnă posesivitate. Când iubești și știi să ții palmele deschise, încrezându-te total în partener, ai învățat defapt să te eliberezi de posesivitate… și atunci dispare gelozia… Poți să nu iubești și să fi gelos… pentru că alții au mai multe decât tine… sau poți să nu fi gelos și să iubești pentru că nu ești posesiv… depinde de om… de câte lecții învață în viața lui.

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s