vibraţia aerului, sunetul unei clipe

În viaţa ta, oamenii vor veni şi vor pleca. Unii se vor purta frumos cu tine. Alţii se vor purta urât. Vei accepta iubirea care ţi se oferă şi vei privi lipsa de iubire drept ceea ce este: un strigăt de ajutor al cuiva care suferă.

Îi vei încuraja pe alţii să găsească şi ei sursa iubirii înăuntru – aşa cum ai făcut şi tu – ştiind prea bine că nu le poţi rezolva micile probleme. Tragedia vieţii lor nu poate fi abordată decât prin bunăvoinţa lor de a privi în propriile lor inimi şi minţi.

Cel ce iubeşte fără condiţii nu impune limite nici propriei sale libertăţi, nici libertăţii altcuiva. El nu încearcă să-şi ascundă iubirea – pentru că, a încerca să o ascunzi, inseamnă a o pierde. Iar cel ce dăruieşte ştie întotdeauna când şi cum să ofere iubirea celui de alături.

Aş vrea ca noaptea asta să rămână izolată, unică în viaţa noastră. Să rămână intactă, nerepetată, nediscutată. Înţelegi? Orice explicaţie ar ştirbi ceva din frumuseţea ei. De multe ori râsul nostru se rostogoleşte împreună.

Când eşti aici cu mine nu mai mi-e teamă de nimic. Când nu eşti mi-e frică… mi-e teamă că n-ai să vii! Poate că numai muzica poate exprima la altitudinile ei, poate că numai legănările de valuri, zborurile printre aştrii, apropierea de soare pot reda ceea ce simt eu lângă tine.

Mă simt şi acum în braţele tale, fierbinte şi totuşi ireală.

tumblr_myu06oJb1K1snz17mo1_500

Reclame

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s