Setea trupurilor noastre

Setea trupurilor noastre a fost greu de stins atunci. Parcă nu mai era îmbrăţişare contopirea aceea din urmă, când cu adevărat se topeau contururile, dispărea carnea, ne uitam respiraţia, mistuiţi amândoi de o singură înfometată şi nesăţioasă – gură.

Trupul poate revela mai mult. Dincolo de voluptate este o regăsire desăvârşită în îmbrăţişare, ca şi cum ai cuprinde pentru întâia oară o altă parte din tine, care te „încheie”, te completează, revelându-ţi altă experienţă a lumii, îmbogăţită cu alte, noi dimensiuni. Pentru că revelaţia unirii desăvârşite aceasta e: te regăseşti pe tine în clipa când te pierzi.

Dar am ştiut de atunci că nici un om n-ar putea supravieţui aşa cum este, rupt în două, singur.

Dar cel care a cunoscut, ca mine, desăvârşita integrare, unirea aceea de neînţeles pentru experienţa şi mintea omenească, ştie că de la un anumit nivel viaţa nu mai are sfârşit, că omul moare pentru că e singur, e despărţit, despicat în două, dar că printr-o mare îmbrăţişare se regăseşte pe sine într-o fiinţă cosmică, autonomă şi eternă…

tumblr_myvwp14xUb1racc9so1_500

Reclame

2 comentarii

  1. Setea trupurilor se stinge doar atunci cand are loc unirea aceea de neînţeles pentru experienţa şi mintea omeneasca. Si cat te poti pierde si apoi te regasesti si vezi noi sensuri 🙂
    Si cat e de greu sa iti fie sete… si iti este sete mereu …. si iar.
    Cred ca sunt putini cei care pot intelege cu adevarat 😉

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s