Bărbatul ca o haină

Ţigări aveţi? Nu. Atunci o cană cu suflet vă rog! Dar să fie plină.

Pentru că goală am fost ani la rând. Ştiam că bărbatul e haina care se mulează perfect pe trupul meu. Şi-atat! Nu-mi doream decât să ştiu că este materialul potrivit, care să mă pună în valoare şi care să-mi ţină de cald.

E dificil să gaseşti bărbatul şi mai ales să-l găseşti pe mărimea ta. Imediat ce dau nas în nas cu adolescenţa, femeile încep să facă ce ştiu cel mai bine – sa probeze! Le-a fost dat să aibă în garderobă măcar o dată o haină cu diamante, adică acel bărbat perfect de urcat în vitrină.

S-au plicitisit repede şi au întâlnit de toate mai apoi, de la căciuli de blană, cotiere sau genunchiere până la lenjerii de unică folosinţă.

Şi de fiecare dată ramâneau la fel, dezbrăcate, pentru că, odată cu anii nimic nu se mai potriveşte şi în plus moda se schimbă. Însă ei se lasă probaţi fără să cârnească pentru că le place jocul. Cărui bărbat nu-i place să fie atins? Admirat? Placut? Dorit?

Vine un timp când oboseşti printre raioane şi culorile nu-ţi mai fac cu ochiul, pur şi simplu nu-ţi mai place nimic! Atunci e cazul să te gândeşti că poate un croitor sau un designer te poate ajuta să-ţi faci haina potrivită.

Croitorul meu a fost inima. L-am lăsat să-l aleagă, să-l coase şi să-l descoase, să facă ce vrea cu el , să-l tivească, să-l taie, să-l pună la loc, să-l calce şi să-l aşeze pe mine în cele din urmă . Şi s-a potrivit atât de bine incât avea să-mi devină parterner pentru suflet după doar câteva luni.

Pentru că mi-a venit perfect pe umeri, în talie strângea puţin dar mă încânta ideea, pieptul îmi ardea pentru că îmi era pentru prima dată cald, mânecile nu erau nici mai lungi nici mai scurte, genunchii puteau alerga în voie în urma lui, şi da, materialul era perfect: mătase seara, bumbac la prânz şi nestemate pe la gât, toată noaptea.

S-a mulat perfect şi nu s-a deteriorat deloc pentru că el m-a învăţat că dacă nu am grijă pot să rămân din nou dezbrăcată. M-a învăţat şi cum să-l ajut să stea frumos pe mine. Şi recunosc ca e al naibii de bine când ştiu că lumea întoarce privirea după noi.

Bărbatul, desi nu pare, e haina de care vom avea nevoie întotdeauna, să ne stea bine şi să ne protejeze. Bărbatul se lasă ajustat dacă îi spui că îţi va veni şi mai bine apoi, îl poţi spăla dacă va recunoaşte că va straluci la final, îl poti păstra într-un colţ de suflet atunci când eşti departe de el peste zi căci la întoarcere îl aşezi uşor pe pernă şi nu uiţi să-i mulţumeşti, pentru că este mereu, acolo.

Şi da, poate să fie mâncat de molii dacă uiţi că el trebuie să respire prin tine şi tu îl lasi singur, prada şi la îndemâna tuturor.  Îmi place cum mă îmbracă azi , mă bucur că mi-e bine, ador cand îmi atinge pielea, înnebunesc când mă dezbracă. Şi mi-e atât de bine încât l-aş sfasia în bucăţi şi din fiecare să-mi fac, şosete pentru toate nopţile friguroase ce poate că vor veni , departe de el.

Chelnerul se îndreaptă în sfârşit către mine. Are o eşarfa interesantă, semn că în seara asta sigur va îmbrăca pe cineva. E prea albastră să stea singură.

Ţigări aveţi? Nu. Atunci o cană cu suflet vă rog! Dar să fie plină!

tumblr_mxwrtu798x1rhhdg5o1_500

Anunțuri

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s