Uneori cuvintele dor

Am scris dintotdeauna cu drag, cu emoţie, cu dorinţă, cu iubire, cu mult suflet. Uneori memoria mi se opreşte pe marginea unei amintiri. Alteori aş vrea să simt o chemare, a mea sau a ta. De cele mai mai multe ori, când am vrut să îţi transmit ceva, am simţit nevoia imperioasă de a îţi scrie.

Aş fi vrut să ai acel ochi vizionar care îmi cunoaşte poarta visurilor. Nu mă grăbesc, sau nu mă mai grăbesc. Dacă am făcut-o o vreme, nu mi-am dat seama că de fapt nu e benefic şi că liniştea vine odată cu un curs ce trebuie să fie lin.

Uneori cuvintele dor. Ranile se acoperă dar cuvintele nu se uită. Aş fi vrut să nu ştii cât de răvăşitor eşti, aş fi vrut să nu ştii că fiecare zâmbet îmi zdruncină sufletul. De fiecare dată te prefaci sau nu vrei să îmi arăţi că ştii cât mă tulburi.

Nu o să înţelegi niciodată că de câte ori creezi o distanţă între noi, eu sunt tot acolo, lângă tine, căci mi-am pierdut inima în carnea ta şi am uitat de mine în drumul dintre îmbrăţişare şi sărut.

Îmi place faptul că iei tot de la viaţă. Sunt cartea din biblioteca ta, care uneori spune povestea noastră de iubire. Mă închid pentru o vreme, opresc cuvintele, şi nu mai scriu.

24

Reclame

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s